ÎN 1743, Sofia d'Anhalt, care a copilărit în Germania - Stettin, - viitoarea împărăteasă a Rusiei, - împlinea vârsta de paisprezece ani.

Părinţii ei dintr-o aristocraţie modestă îi spuneau în familie Figchen, nume obişnuit nemţoaicelor răsfăţate.

„Figchen" nu se deosebea prin nimic, la anii ei de fetişcană. Nici prin frumuseţe, nici prin cine ştie ce calitate a spiritului.

Titlul ei de mică nobleţe o făcea una din cele două sute şi ceva de principese numai bune de măritat, în fecunda Germanie...

Nici prin gând nu-i trecea fetei ce viitor o aşteaptă...

Frederic al Prusiei ar fi vrut să-l însoare pe strănepotul bunicului lui Petru cel Mare, pe marele arhiduce Petru de Holstein, viitorul succesor al împărătesei Elisabeta cu o prinţesă...

De ce îşi pusese ochii marele Frederic pe o copilă ca... această Figchen, lipsită de vreo însuşire?...

Nu avea nici o urmă de farmec. Decât că ar fi putut-o lua în căsătorie un principe inamic din Casa de Saxa, - rivala de moarte a Prusiei...

Ceea ce nu-i convenea lui Frederic şi nici Elisabetei. Aşa că mai bine ar fi fost să fie aleasă şi dată de soţie... urmaşului la tronul Rusiei, viitorul Petru al treilea...

Astfel, erau dejucate planurile Casei de Saxa, duşmana Prusiei.

Proiect de căsătorie având aerul unei conspiraţii.

Numai trecerea clandestină a lui Lenin din Germania în Rusia ascuns într-un compartiment de tren, în ajunul revoluţiei din 1917, mai putea să se compare - păstrând proporţiile - cu această mişcare istorică petrecută cu vreo o sută şi jumătate de secol în urmă şi care avea să deschidă cale Utopiei ruseşti. Gen utopiile lui Potemkin, celebrele potemkiniade, ca stalinistele colectivizări, ca dislocările ţărănimii aşa-zis industrializate, precum toate celelalte i