DESCOPEREAM data trecută figuri născute în mica localitate Goiâs Velho, în oraşul-bijuterie de secol XVIII: poeta Cora Coralina, debutantă la aproape 70 de ani, stinsă din viaţă aproape centenară. Poeziile sale, mîncărurile inventate de ea, stilul afişat de viaţă fac astăzi parte din zestrea orăşelului şi a regiunii, din bogăţia insubstituibilă aflată aici, la îndemîna oricui.
Cora Coralina se năştea în 1889, în anul cînd Imperiul brazilian se tranforma în Republică, iar în Europa se desfăşura Internaţionala a II-a marxistă, de funestă descendenţă şi memorie; poeta a murit în 1985, cu doar patru ani înainte de prăbuşirea comunismului. Viaţa ei s-a suprapus peste una dintre cele mai agitate şi mai criminale perioade din întreaga istorie a umanităţii. Aparent detaşată de vuietul planetar, izolată în ireal de frumosul său tîrguşor ascuns în mijlocul Braziliei, poeta Cora Coralina scria versuri reprezentînd ultimele concluzii ale unei bătrîne înţelepte; în filigran, citim în ele speranţele şi deziluziile secolului care tocmai atunci se termina.
Cînd s-a hotărît, la 67 de ani, să devină cu adevărat scriitoare, poeta şi-a organizat mai întîi cu grijă spaţiul de creaţie; revenită în casa unde se născuse, a înţeles că principala condiţie materială fusese deja împlinită -vedea de la fereastra camerei de lucru peisajul familiar la care visase mereu. Cîţiva metri mai departe, sub fereastră, susura Rîul Roşu. Şi-a îngrămădit cărţile pe cîteva etajere, alături de o străveche şi hîrbuită maşină de scris, s-a aşezat la o măsuţă simplă sub fereastră şi s-a apucat de lucru.
La fel de important ca şi cabinetul de scris, unde îşi va petrece restul zilelor, era însă pentru poetă şi celălalt „cabinet", aflat în partea opusă a casei, adică bucătăria. Energia Corei Coralina s-a distribuit în chip egal între scris şi gătit. Inventatoare a unor
