"E foarte important să nu uiţi de unde ai plecat", spuneai - de unde a plecat Mircea Solcanu şi care a fost cel mai important pas pe care l-a făcut în viaţă legat de statutul de persoană publică?

De la Constanţa, într-o iarnă grea, am plecat cu un personal care ajungea mai repede în Bucureşti, în Gara Obor. Deci nu am ajuns la Bucureşti prin "faţă", cum se spune la Gara de Nord, ci prin lateral, pe la Gara Obor. De acolo am plecat, de la Constanţa, unde aveam o existenţă normală ca toţi ceilalţi, mai degrabă boemă, pe care mi-am păstrat-o în timp ce am lucrat la Radio INFOPRO. Aveam o emisiune, sâmbăta şi duminica, şi mă trezeam la 5, iar în restul săptămânii băteam cafenelele ieftine din Bucureşti, mergeam la evenimente şi, la naiba, aveam intrare la nişte spectacole, gratis.

Mergeam cu 311 şi locuiam într-o mansardă, lângă Inter. De acolo am plecat şi nu mi-e ruşine. Statutul ăsta de persoană publică este relativ. Asta pentru că şi "blonda lui Iri " de exemplu este acum persoană publică.

Care sunt lucrurile care-ţi fac viaţa frumoasă?

Prietenii, cărţile, câinele, în general lucrurile cu care am conexiuni la mai multe niveluri, minte şi suflet. Iar viaţa frumoasă mi-o face şi o zi în care am pentru ce să trăiesc.

Ce-ţi reproşezi?

Că sunt leneş uneori, că las clipe să se scurgă între două telefoane impersonale.

La ce ai renunţa?

La tot pentru prieteni. Cred că ei merită totul, pentru că prietenia este lucrul care rămâne şi atunci când noi nu mai suntem. Cred că aici ne asemănăm cu Dumnezeu, dacă El este Iubire, atunci oamenii sunt Prietenie, dacă tot ne mândrim cu chipul şi asemănarea.

Cum arată cea mai fericită zi din viaţa ta?

Aceea în care călătoresc sau mă văd cu prietenii. Cred că m-am născut în zodia geamantanului.

Uite ce a spus Bendeac într-un i