- Cultural - nr. 408 / 30 Octombrie, 2009 Ochean intors MANTAUA UITARII Nu l-am cunoscut pe Tudor Baltes. Am venit la Targu-Mures la un an dupa ce el nu mai era. Plecase grabit, neimplinit. O vreme l-am simtit prezent, fiind evocat si invocat de cativa scriitori care i-au fost apropiati. Apoi, incet, incet, ca si cum n-ar fi existat niciodata, Tudor Baltes a disparut de pe radarele literaturii muresene, ingropat si el, ca si Anton Cosma, adanc, cu ingratitudine, in uitare. Libertatea castigata si visata a adus unora si libertatea de a uita. Unii sunt uitati si de revista pe altarul careia au ars si care, dupa disparitia fizica, aproape ca i-a scos din circuit si pe Romulus Guga, pe Serafim Duicu, pe Radu Ceontea, ca si pe alti zeci de scriitori vii, pe un principiu ipocrit, al judecatii critice prin omisiune, ca si cum daca nu ar fi pomeniti, ei nici n-au existat, nici nu exista. Dumitru Muresan urmeaza si el, odata cu plecarea din Targu-Mures, acelasi destin al uitarii. Sau ce sa mai spunem de faptul ca sunt aproape doua decenii de cand despre cartile lui Mihai Sin nu se mai scrie in revista in care a fondat-o ?! Sau despre cartile lui Lazar Ladariu, Mariana Cristescu, Razvan Ducan, Dumitru D. Silitra, Sorina Bloj, Darie Ducan... Lista e prea lunga. E ca si cum acesti autori n-ar scrie si ar trai la Targu-Mures! Macar o rubrica «Mica publicitate», in care cartile multor scriitori mureseni sa fie mentionate! "Facerea de bine la romani", ar putea spune un mucalit, pentru ca e greu de mascat un adevar la indemana oricui: putini dintre scriitorii mureseni de azi, cei care conteaza, n-au iesit de sub mantaua unei stari de spirit impusa de Romulus Guga, de Mihai Sin, de sub mantaua unei reviste care nu doar ca a adunat si a concentrat energii, dar a dat si un sens multor destine literare ale locului. Tudor Baltes a facut parte din garnitura cea dintai, cea care a