EXPOZIŢIA „Dincolo de Cézanne", organizată de Muzeul de Artă din Philadelphia, a avut drept temă influenţa copleşitoare a pictorului francez nu numai asupra generaţiei de artişti care i-a urmat, ci asupra întregii arte a secolului al XX-lea. Influenţa exercitată de creaţia celui pe care Picasso l-a numit « părintele nostru al tuturor » nu s-a tradus neapărat în asemănare stilistică. După Cézanne, vechi întrebări despre natura percepţiei artistice şi misiunea artei au căpătat noi valenţe. Ca urmare, fiecare creator major din istoria recentă a trebuit să se raporteze, direct sau indirect, la opera lui.
Manifestarea a fost dominată de circa 50 de lucrări ale maestrului: uleiuri, acuarele, desene. Selecţia, cea mai semnificativă de la marea retrospectivă propusă de acelaşi muzeu în 1996, a cuprins lucrări din întreaga carieră a artistului. Organizatorii nu au făcut un efort special în a pune accentul pe creaţii „premonitorii". Într-o expoziţie organizată tematic, lucrările alese au subliniat mai degrabă unitatea întregii creaţii cézanne-iene, indiferent de mediu sau subiect. Pictând o natură statică cu mere, portretul soţiei sau peisaje provensale, artistul a fost mereu preocupat de modelarea formelor prin gradaţii de culoare şi nu prin simple contraste între lumini şi umbre.
Joseph Rishell, principalul îngrijitor al manifestării de la Philadelphia, a ales, mai mult sau mai puţin arbitrar, 16 artişti ai secolului trecut a căror creaţie s-a aflat la un moment dat sub semnul lui Cézanne. Lista începe cronologic cu Matisse şi Picasso şi se termină cu Jasper Johns şi Ellsworth Kelly, incluzând nume ca Mondrian, Giacometti şi Arshile Gorky, dar nu şi cele ale unor Bonnard sau Kandinsky. Lucrările acestor artişti, expuse alături de cele ale maestrului, au evidenţiat faptul că pentru fiecare dintre ei moştenirea cézanne-iam a însemnat altceva.
