Săptămina aceea a fost teribilă. Şi nu doar săptămina, ci tot restul verii. Insă in săptămina aceea, după umilinţa predării fără lupte cu ăia de la Zet, s-au petrecut două lucruri atit de rare, incit lumea pină şi azi vorbeşte despre ele. Nu toată lumea, desigur, ci doar aceia care au prins faptele, au fost acolo şi le-au rămas pe retină. Unul e mai banal, insă al doilea e atit de năucitor, incit să aibă loc oriunde in lume, din New York şi pină-n Patagonia, ar lăsa pe oricine cu gura căscată, fiindcă practic e imposibil să se intimple. Sau are loc o dată la zece milioane de cazuri. E posibil, nu?, să stai in bucătărie liniştit, dimineaţa, cu o cafea in faţă şi deodată, hop!, să-ţi intre un avion pe geam. Are loc foarte rar, nu?, dar e posibil, ştim.

Datorită celor două evenimente, blocul nostru a devenit celebru in cartier. Toţi ştiau unde e D7. Si nu doar in cartier. Toată ţara a aflat de blocul D7. Lucrurile acelea să se fi petrecut astăzi, deveneau din secunda doi ştiri pe CNN, subiect de reportaje, cărţi, documentare şi seriale pe Discovery.

Pină şi probabilitatea ca două astfel de lucruri să se intimple e unică.

Să zicem că-ţi intră un avion in bucătărie. Bun. Extrem de rar, dar a mai avut loc prin lume, nu? A mai avut loc. O.K. Cind insă după ce-ţi intră un avion in bucătărie luni, să zicem, şi produce distrugeri: iţi sparge ceaşca de cafea... te omoară... mai omoară şi pe alţii... face o gaură in clădire prin care se vede dincolo... după toate astea, ce-ar fi ca joi (sau vineri) un terorist beat să pună o bombă in exact acelaşi bloc? Aşa, de nebun. Ca să se distreze. Fiindcă ii plac exploziile. A văzut la televizor că in blocul ăla a intrat un avion şi s-a gindit: băi, da' o bombă, ceva, nu le-a trebui ăstora? N-am nimic cu ei, nu-i cunosc, nici nu mă interesează cine sint, nu revendic nimic, n-am nici o pretenţie... doar că mi-a plăcut id