La sfârşitul slujbei, când au dat să iasă, credincioşii au încremenit. Pe podele, acolo unde ei ar fi trebuit să pună piciorul pentru a trece, se ivise Maica Domnului cu pruncul în braţe
Bătrânul Liţă Bulbosu locuieşte într-un cartier de la marginea oraşului, fără apă curentă. Se descurcă singur de când i-a murit nevasta, în urmă cu vreo 10 ani. Pentru a găti, ia apă de la cişmeaua din cimitir. După un an de când face asta, a început să se plângă de un coşmar care se repetă o dată la trei zile. Visează că morţii ies din morminte şi, întinzând mâinile lor descărnate, închid robinetul, pentru că altfel nu mai au cu ce să facă duş.
*
A trecut Alecsandri?
Vasile Bârzoi, autorul unei monografii în cinci volume (cu anexe) a comunei Nădragul Mic, rămasă în manuscris după ce patronul tipografiei a fugit cu banii şi cu contabila şefă. Felcer de meserie, Vasile Bârzoi pretinde că a făcut o descoperire epocală.
Prin Nădragul Mic a trecut cu şareta Vasile Alecsandri, chemat de urgenţă la Focşani, pentru a salva Râul Milcov. De vină erau cele două versuri din Hora Unirii, printre cele mai cunoscute în ţară şi în lume:
- Hai la Milcov cu grăbire!
Să-l secăm dintr-o sorbire!
Dând curs îndemnului, pe ambele maluri ale râului se strânsese o mulţime de cetăţeni gata să treacă la fapte. Se contura riscul ca Milcovul să dispară de pe hartă, secat dintr-o sorbire.
- E doar o metaforă!, exclamase marele poet, când i se adusese la cunoştinţă întâmplarea şi, urcându-se în şaretă, o pornise în galop spre Focşani.
Trecând prin Nădragul Mic - susţine Vasile Bârzoi -, Vasile Alecsandri se interesase din mers, fără să oprească, cum îi spune aşezării acesteia de oameni gospodari. Deşi îşi va consacra întreaga viaţă chestiunii, Vasile Bârzoi nu va reuşi să afle dacă marelui poet i se răspu