Johnny Răducanu povesteşte că prima dată în viaţa lui s-a îmbătat într-o gară cu Maria Tănase care l-a lăsat în grija unuia de pe acolo să i-l trimită colet. Editura Art scoate o serie de carti “Prima data”. Si am primit nite fragmente savuroase din antologia numita “Prima beţie”. Iată o bucată în premieră din povestea lui Johnny. Mai sint prin carte poveşti de Iaru, Foarţă, Ghiu, Vighi şi mulţi alţii.
Prima mea mare beţie a fost cu Coana Maria Tănase. Coana Maria era ca o regină. Avea o broşă mare în frunte, atât de mare, că putea să cumpere cu ea tot bulevardul Brătianu. Se îmbrăca de la Paris. Lucrase cu tata, pe care-l luase în formaţia ei, alături de Grigoraş Dinicu şi Fănică Luca.
După război, Coana Maria Tănase avea trupa ei în care mă adoptase şi pe mine. Făceam turnee prin toată ţara, dar printre primele spectacole împreună am avut unul într-un orăşel de pe lângă Bucureşti, Leordeni. Singurul birt din tot oraşul era în gară. Acolo m-am îmbătat prima dată. Formidabilă chestie!
Băusem un soi de lichior de anason care se numea Adio mamă! sau Te-am văzut printre morminte – prima băutură con sacrată de comunişti. Era un lichior verde-verde, un dezastru. Era cald, şi pe-atunci nu aveai bere la îndemână ca să-ţi stingi setea. Aşa că am completat… cu rom Jamaica. Le-am combinat până când mi-am ieşit din minţi. Eram în gară şi trebuia să plecăm, dar nu m-am putut urni din loc. Am intrat într-un fel de comă relativ suportabilă. Coana Maria mă legase la cap cu o eşarfă albă de mătase, pe care o udase într-o fântână, şi m-a întins pe o bancă.
L-a chemat pe şeful gării şi i-a spus: „Bă, ai grijă de ăla, că ţin tare mult la el. Mâine mi-l trimiţi pachet!“ Apoi m-au lăsat dormind pe bancă. A doua zi, am fost expediat cu trenul la Bucureşti. Nu pot să spun că mă resimţeam foarte tare, doar că plângeam întruna. Aveam vreo 22 de ani, eram
