Anul 1994. Toamna
Carti scrise pe radacini de brazi
Intr-o duminica dimineata, Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie m-a ingaduit la chilia sa, pentru cuvant de folos. Era toamna lui 1994. Seara, statusem pana tarziu, cu bucurie, in sala in care el vorbise pentru public, pentru pelerini, raspunzand la intrebari, dand indemn si vindecare sufleteasca. Dimineata, am mers singur la el, la chilie. Dupa o frumoasa intampinare, il intreb despre rugaciunea inimii. Parintele Cleopa stie despre rugaciunea lui Iisus, si din practica, si din modelul filocalic.
Voi reda exact, in cele ce urmeaza, raspunsul parintelui Cleopa. Despre rugaciune, in genere, si despre rugaciunea inimii in special. Despre cele noua trepte ale rugaciunii. Asta era, cumva, "specialitatea" parintelui Cleopa.
Am trei inregistrari ale "Cuvantului despre rugaciune", facute la date diferite: doua inregistrari pe casete audio si una scrisa de mana. Toate sunt asemanatoare in continut si totusi, fiecare are ceva nou, mici punctari, diferente de imagistica. Parintele vorbea liber, si noutatea tasnea lesne, la tot pasul!
Era tema sa preferata. Ne zicea: "Au venit aici zilele trecute Parintele Irineu al Greciei, cu zece stareti si zece starete si douazeci de greci. Si m-au pus sa vorbesc despre cele noua trepte ale rugaciunii. Le-am vorbit, le-am aratat".
Parintele Cleopa a dobandit rugaciunea inimii in anii '50, in singuratate totala. A stat 10 ani la pustie, in munti. Era hartuit de comunisti, urmarit, cautat. Avea interdictia de a predica. Se ascundea si in niste case "care aveau incaperi cu perete dublu", in Neamt, la Poiana Largului, la Pipirig. Se ascundea si-n padure.
"Nu stia nimeni de mine, decat un padurar, Dumbrava".
"Ce faceati toata ziua?".
"Ma rugam, scriam. Am scris carti pe radacini de brazi... Multe pagini din volumul "Urcus spre inviere" sunt
