Campania electorala pentru Cotroceni a inceput cu o mutare de sah bine gandita de presedintele Basescu.

Concentrati pe gherila impotriva cabinetului-fantoma Croitoru, adversarii sai nu au realizat ca, prin provocarea referendumului pentru reformarea Parlamentului, el le-a impus identificarea cu o institutie cotata foarte jos in preferintele romanilor. Pentru alegatori, parlamentarii nu reprezinta decat o casta de privilegiati, imuni la cerintele Legii, cu afaceri protejate si interese sustinute, cu venituri sigure si asigurate pe viata. Respingerea de catre Parlament a Ordonantei de Urgenta privind "legea pensiilor" - prin provocarea caderii guvernului Boc - a fost "cireasa de pe tort" a demonstratiei privind imoralitatea "alesilor" tarii. Parlamentul a vadit de nenumarate ori ca pune interesele de grup (la Putere sau in Opozitie) deasupra intereselor tarii. Solidaritatea cu "penali" de tipul A. Nastase, blocarea "transpartinica" a unor initiative legislative ce urmaresc eliminarea (sau delimitarea) "sistemului-ticalosit", amendarea continua a legislatiei in functie de conjuncturi nu au servit deloc la imbunatatirea imaginii a ceea ce s-a vrut a fi "centrul democratiei romanesti".

Pe fondul unei crize economice de care n-a fost responsabil, guvernul Boc a fortat - cu gandul la "prezidentiale" - reducerea drastica a avantajelor "speciale" pe care "alesii" si institutiile protejate de ei si le-au conferit in cei douazeci de ani de la caderea totalitarismului comunist. "Miscarea" a fost deliberata, guvernantii PD-L-isti fiind constienti ca, dupa retragerea benevola a PSD-ului de la putere, cabinetul putea fi oricand rasturnat. Fapt care s-a si intamplat, dar infrangerea tactica a partidului prezidential a devenit, pentru acesta, o victorie strategica. PD-L-ul a indicat ca "unitatea celor 322" pentru suspendarea presedintelui nu a fost o reactie a "forte