Ar fi o mare greseala sa credem ca toti tiganii sunt niste "ticalositi". Si intre ei exista oameni si oameni, in majoritatea frumosi, saraci, si mai ales plini de viata. Cateva secvente dintr-o calatorie fugara la Darmanesti-Bacau

Inaintam prin praf in mijlocul unui vartej format din puradei jerpeliti sau goi pusca, batrani cu priviri rugatoare, tiganci tinere si curate, care chiuie si rad imbracate in fuste si bluze de culori deschise, cu pletele impletite iesind de sub basmale, catei si gaini care ne zboara in drum. Facem un tur al ulitelor inguste, desfundate, ce alcatuiesc cartierul Valea Uzului din comuna Darmanesti (Bacau), dar am putea fi la fel de bine in tinutul vrajitorului din Oz, atat de departe pare fata de lumea din care venim. O fetita cu cozi blonzii ne iese in drum. Nu poarta decat un colier la gat, nimic altceva. "Parintii ei au murit", explica cineva, "au luat-o niste vecini in grija". Copilul nu intelege, rade si ochii negri ii sclipesc. Intr-o curte, cateva tiganci tinere fac zarva in jurul unui ceaun urias, asteptand vesele sa fiarba carnea. Ne invita inauntru. Peste drum, intr-o casa darapanata, in locul ferestrelor stau copii cu priviri lungite. "Ne filmezi, ne dai la Lanterna Unu?", se baga o tiganca in vorba. "Da si mie, da si mie", corul baietilor care te trag de maneca nu a incetat o clipa, de cand am pornit pe ulite. Ochi uluiti ne privesc de dupa uluci, unii ies si se alatura liotei. Fetitele stau cuminti deoparte. Una din ele, cu parul negru, desfacut, are o mata desenata pe tricou. Ai putea sa juri ca sunt surori, au aceiasi ochi mari, aceeasi privire tristuta si inocenta.

Agripina cu un dinte alb

Suntem un grup de ziaristi invitati de proiectul S.P.E.R. (Stop Prejudecatilor despre Etnia Roma), sa vada un strop din viata acestora, in mai multe comunitati din zona Bacaului. Inteleg ca adesea sunt victim