Răzvan Exarhu: „Un argentinian hălăduie pe cal prin România, după ce a plecat pe 28 iulie 2001 din Buenos Aires, într-o călătorie în jurul lumii.”

În jargon modern, asta se numeşte downshifting, un soi de renunţare temporară sau definitivă la certitudinile sociale şi financiare, pentru a trăi o cu totul altă viaţă. Practica e destul de răspândită în lume, prin toate straturile sociale, de la manageri de multinaţionale care dispar în junglă la tineri care părăsesc cursurile de balet social pentru experienţe aventuroase sau măcar exotice. Despre Eduardo Discoli am citit acum două săptămâni, când a apărut la Timişoara cu cei trei cai ai săi, mustangii Jeronimo, Chalchalero şi Profeta.

Mi-a plăcut la nebunie povestea unui avocat divorţat, care şi-a vândut maşina, casa şi ferma unde creştea cai pentru polo, pentru a începe, la 51 de ani, o călătorie ca un roman al copilăriei. Bineînţeles că în cercul său de prieteni nimeni nu a crezut că un asemenea plan, construit cu minuţiozitate şi pasiune ani de-a rândul, poate să devină mod de viaţă pentru cel puţin zece ani, cam cât estimează el că va dura povestea. După America Centrală şi cea de Nord, a ajuns la New York, la capătul a patru ani. Apoi a zburat la Amsterdam. Din Olanda i-a luat doi ani să ajungă în România, după ce a admirat la pas aproape toate statele europene, inclusiv Vaticanul.

E clar că nu se grăbeşte şi nici nu face mofturi la drumurile principale, din moment ce a reuşit, printre altele, să se lupte cu un şarpe uriaş, cu câini vagabonzi şi a petrecut două săptămâni în spital după muşcătura unui şarpe cu clopoţei. La fel ca şi călătorii din vremea în care calul era principalul mijloc de locomoţie, omul doarme pe unde nimereşte şi se mişcă după pofta inimii şi i-a luat cam două săptămâni să ajungă la Turnu-Severin.

E surprins plăcut de felul în care a fost prim