Autoarea unuia dintre cele mai controversate romane contemporane, „"Viaţa sexuală a Catherinei M.", a vorbit despre modul în care abordează subiectele tabu, dar şi despre condiţia artistului pe timp de criză. Scriitoarea a obţinut, la sfârşitul săptămânii, titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca. La prima impresie Clujul i s-a părut primitiv fondatoarei Art Press - una dintre cele mai importante reviste culturale ale lumii, însă a descoperit aici o şcoală de artă care a impresionat-o. Adevărul: Preşedintele Universităţii de Arte şi Design Cluj-Napoca Ioan Sbârciu a afirmat că şcoala de artă de la Cluj se bate pentru locul întâi cu cea din Leipzig, ce părere aveţi?
Catherine Millet: Competiţia poate fi o stare de emulaţie. Eu, în calitate de cetăţean francez, pot spune că am auzit mai des vorbindu-se despre şcoala de la Leipzig decât cea de la Cluj, dar sunt convinsă că lucrurile vor evolua.
Sunteţi pentru a doua oară la Cluj, care e prima impresie pe care v-a lăsat-o Clujul?
Când am ajuns la Cluj, noaptea, ţin minte că am văzut o căruţă condusă de un personaj cu o căciulă cu blană şi mi-am zis că vin să vorbesc de artă contemporană aici, săraca de mine. Apoi am venit în această sală, unde timp de două ore am vorbit unui public numeros, extraordinar.
Ce artişti contemporani români se află în momentul de faţă, în opinia dumneavoastră, în topul internaţional?
Chiar am aflat că a avut loc recent aici o expoziţie al artistului Dan Perjovschi, e un artist contemporan, care apare destul de des în expoziţiile internaţionale. E un artist foarte bun, după părerea mea. Am mai publicat un articol în Art Press despre Iosif Kiraly, un artist ce se bucură de mare recunoaştere internaţională.
Care e lucrul care v-a impresionat, ca artist, în Cluj-Napoca?
