După aproape şase ani de experienţă în cadrul mai multor firme de taximetrie, în care a trecut, pe rând, de la postul de dispecer la cel de director tehnic, Luminiţa a ales să fie şofer de taxi

Luminiţa a ajuns să lucreze în taximetrie pentru că a fost nevoită să găsească o meserie pe care să o facă cu plăcere, după doi ani în care lucrase în comerţ. În urma unui anunţ pe care l-a găsit într-un ziar se angaja pentru prima dată în domeniu, în 2004, la Moltobela.

„Nu aveam de-a face cu postul de dispecer pe care îl vroiam, nu ştiam nici străzi, nici cum se lucrează cu şoferii, dar i-am spus administratorului că o să încerc dacă îmi dă o şansă”, spune şoferiţa. Fiind o fire ambiţioasă şi orgolioasă, ea a a cumpărat hărţi ale Ploieştiului şi într-o lună de zile a învăţat toate noţiunile de bază ale acestei meserii.

Trecând şi peste dificultăţile pe care le întâmpina din partea colegilor, care uneori încercau să o intimideze, Luminiţa a primit un sprijin important din partea conducerii firmei, pentru a-şi face meseria aşa cum trebuie. După patru ani în care a fost dispecer la Moltobela, ea a ales să practice această meserie la altă firmă, Lodias.

De la dispecer la şofer de taxi

Unele dintre apelurile pe care le primea Luminiţa ca dispecer erau refuzate de colegii ei din traseu pe motiv că vin din zone rău famate. Acest lucru a făcut-o atât de curioasă, încât într-o zi a cerut şefului ei o maşină ca să iasă pe traseu. După multe insistenţe, patronul firmei a acceptat ideea Luminiţei, cu condiţia să facă de probă o perioadă ca să vadă dacă se descurcă.

După orele de dispecerat, taximetrista mergea pe teren şi spune că nu a refuzat niciodată o comadă indiferent de unde venea.

„M-am dus la toate adresele, pe stradă eram şofer de taxi şi am ajuns şi în cartierele rău famate, din curiozitate. N-am avut pro