În ultima vreme, am fost asaltaţi cu propuneri de guvern format din profesionişti, specialişti, tehnocraţi sau finanţişti. „Finanţist“ pare să reprezinte parola pentru accesul la cunoaşterea necesară rezolvării problemelor României de azi. Atât de uzitat este acest cuvânt, atât de mult sunt lăudaţi Lucian Croitoru et al. pentru această calitate, încât pare că poporul a fost împărţit în două: cei care sunt finanţişti şi restul lumii. Nimeni pare să nu m

În ultima vreme, am fost asaltaţi cu propuneri de guvern format din profesionişti, specialişti, tehnocraţi sau finanţişti. „Finanţist“ pare să reprezinte parola pentru accesul la cunoaşterea necesară rezolvării problemelor României de azi. Atât de uzitat este acest cuvânt, atât de mult sunt lăudaţi Lucian Croitoru et al. pentru această calitate, încât pare că poporul a fost împărţit în două: cei care sunt finanţişti şi restul lumii.

Nimeni pare să nu mai judece semnificaţia cuvântului. Dacă stăm să judecăm o clipă, finanţist nu este altceva decât o subspecie de matematician: nu este nimic ce finanţistul poate face, iar matematicianul, nu, în schimb, mă îndoiesc că vreunul din tehnocraţii propuşi pentru funcţii publice se ridică la capacitatea profesională a unui profesor de matematică. În epoca aşteptărilor descrescânde despre sinceritatea acţiunilor politice, instalarea unui finanţist la Palatul Victoria pare să reprezinte una din cele mai importante mize ale viitoarelor alegeri. De parcă tot ce trebuie să facă guvernul este să calculeze... salariul optim, impozitele optime, cursul de schimb optim, numărul optim de case pentru tineri, numărul optim de discipline în şcoală, subvenţia optimă la hectar, timpul optim de petrecut în tribunale, nivelul optim al poluării sau al taxei de raft în hipermarketuri şi, fără ironie, numărul optim de autostrăzi. Dacă aşa stau lucrurile, dacă vrem să trăim într-un ha