Aşteptarea, neliniştea, emoţia şi, în sfârşit, descoperirea sexualităţii fac parte din ritualul trecerii către maturitate, pe care toţi îl urmăm. Cât din toate acestea s-a păstrat în prezent? Ce înseamnă virginitatea în prezent este o problemă la fel de complexă şi de controversată pe cât a fost când Adam şi Eva au muşcat din fructul oprit.

Fie că e tratată ca semn al înfrânării, ca dovadă a eşecului sexual sau ca un subiect care trebuie evitat, virginitatea e un prag pe care toţi îl trecem, înflăcăraţi, temători sau refractari. În ceea ce priveşte percepţiile, dacă în trecut virginitatea era asociată unei stări de sfinţenie şi virtute, astăzi e mai probabil să fie rezultatul unei alegeri personale, nesupuse blamului sau pedepsei.

Astăzi, tinerii pot face sex fără repercusiuni morale traumatizante. Însă, deşi s-ar zice că societatea actuală oferă premisele pentru libertate totală, există încă persoane care aşteaptă partenerul, momentul şi contextul adecvat.

„Nu voiam să încep de prea mică”

O astfel de persoană este Cătălina, o virgină în vârstă de 22 de ani. „Aş vrea şi eu să fac sex, dar cu persoana potrivită”, mărturiseşte fata. „Dacă m-am­ abţinut atât, am făcut-o ca să fie o chestie mişto când se întâmplă, cu un băiat pe care îl iubesc şi care la rândul lui mă iubeşte.” La 17 ani, Cătălina şi-a pus problema dacă e momentul bun să facă dragoste cu prietenul ei de atunci. Dar s-a gândit că e „prea copil” şi a vrut să fie responsabilă şi destul de matură ca să ştie la ce se „înhamă”. „Nu voiam să încep de prea mică, voiam să o fac după 18 ani, apoi au crescut pretenţiile.”

Aşa că a zis „pas!” şi după câteva luni l-a părăsit. De atunci îl tot caută pe băiatul ideal. „Acum s-au mai schimbat lucrurile şi la mine, am mai lăsat din standarde, din aşteptări, dar nu pot să le las de tot şi nici nu-mi v