Practică medicina verinară de peste trei deceni şi crede că oamenii ar trebui să se ocupe numai de lucrurile la care se pricep cel mai bine. Francisc Sarkany a iubit mereu animalele şi şi-a dorit să aibă grijă de ele. „În clasa a X-a am hotărât că vreau să fiu medic veterinar. Tot timpul am avut animale în casă: păsări, câini, pisici, căprioare găsite prin pădure. Mi-au plăcut animalele şi biologia. În liceu, colegii îmi spuneau «doctorul» “, îşi aminteşte Sarkany. Pasiunea pentru necuvântătoare a reuşit, dintotdeauna, să îl facă să uite de emoţii, de oboseală şi de trudă, indiferent de situaţie. Aşa se face că, printre peripeţiile pe care doctorul şi le aminteşte se numărăr şi cea în care, din cauza unei păsări de pe acoperiş era cât pe ce să piardă un examen la bilogie. „Am văzut o pasăre pe acoperişul casei şi am urcat după ea. Mama era profesoară la Andrei Mureşanu şi m-a sunat să îmi spună că pot să intru la un examen. Eu i-am zis că eram pe acoperiş şi toată comisia a izbcunit în râs, la gândul că tot timpul umblu după animale şi plante“, rememorează medicul veterinar. A rămas la fel şi astăzi. E drept că nu mai caută păsări pe acoperiş, dar e gata să sară din pat la primul telefon de urgenţă şi să opereze ore în şir, doar de dragul meseriei pe care o face.
A fost singurul medic care trata câini
Francisc Sarkany a început să lucreze în domeniu încă de când a terminat facultatea. „Din 1975 şi până în 1983 am lucrat la Jelna, la IAS, apoi şase ani la un complex de la Sărata şi 11 ani am lucrat în controlul alimentelor, dar făceam şi medicină veterinară. Am plecat de acolo pentru că prea mulţi dădeau ordine şi mi-am deschis un cabinet particular“, spune medicul veterinar. Primul pacient pe care l-a tratat a fost un ciobănesc german, iar de atunci, prin mâinile sale au trecut mii de animale de tot soiul. „Înainte de Revoluţie, nu era
