James Patterson este autorul cu vânzările cele mai mari. De pildă, în 2007 numai în SUA s-au vândut 16 milioane de exemplare din cărţile sale (cât John Grisham şi Stephen King la un loc). În toată lumea, peste 170 de milioane de cititori i-au cumpărat cărţile. Un fenomen.
Un astfel de traseu scriitoricesc fulminant te pune pe gânduri. O explicaţie sigură e greu de descoperit. În cazul lui nu e vorba numai de un marketing formidabil, ca la Dan Brown. Iar reverenţa pe care o face publicului nu e atât de adâncă, pentru a-l bănui că scrie doar ce crede că-i este acestuia pe plac. Romanele lui nu sunt de uitat în tren, precum cele ale lui Gerard de Villiers, care se consumă ca seminţele. James Patterson convinge ca prozator. Posedă ştiinţa de a prezenta cu talent o intrigă palpitantă. Nu numai atât. Are şi darul de a descrie personajele astfel încât parcă le vezi în faţa ochilor. Eroii săi sunt credibili. Şi autorul nu se mulţumeşte să-i urmărească doar în acţiune. El le scrutează cu meşteşug şi tribulaţiile sufleteşti. Multe dintre descoperirile sale sunt terifiante. Până şi decorul în care evoluează personajele provoacă frisoane. Niciodată nu afli, de la început, ce secrete ascunde o casă, ce taine păstrează un iaht, cât de protejat este cineva când se plimbă printr-un peisaj, în aparenţă bucolic.
Poveste de telenovelă
În "De-a v-aţi ascunselea", o carte despre cei care nu ştiu să-şi gestioneze gloria, el ne propune o situaţie cu totul şi cu totul neobişnuită. O tânără fermecătoare, Maggie Bradford, se lansează în lumea fascinantă a muzicii, ca interpretă şi autoare a unor melodii şi versuri de o francheţe necontrafăcută. Are audiţii, susţine concerte şi în prezenţa Reginei Marii Britanii, îşi face fani care îi aşteaptă cu înfrigurare discurile. Dintr-odată capătă o faimă la care nici n-a visat, pătrunde în înalta societate, presa o are
