Să presupunem că, aşa cum se vehiculează prin presă, Hayssam a fost eliberat pe caz de boală şi a reuşit să fugă din ţară pe sub nasul serviciilor secrete pentru că a existat o înţelegere secretă. Deci: Hayssam vorbise, să presupunem, cu nişte băieţi din Irak, să îi răpească pe jurnaliştii români. În felul ăsta, voia să poată şantaja autorităţile române şi să scape de dosarele deschise pentru afacerile sale oneroase. Poate voia să şi apară în ipostaza de erou eliberator al ostaticilor, aşa cum s-a spus. Partea asta cu eroul, clar, nu i-a ieşit, şi s-a trezit în închisoare. Dar cum au fost eliberaţi jurnaliştii? Nu se ştie, mai ales că băieţii ăia irakieni la care ajunseseră jurnaliştii erau nişte profesionişti. Să nu uităm că la ei se afla şi franţuzoaica Florence Aubenas. A fost plătită vreo sumă de bani? Statul român neagă, aşa cum fac toate statele civilizate. Poate au fost plătiţi, poate chiar din conturile lui Hayssam, nu vom afla prea curând. OK, şi dacă plata pentru eliberarea celor trei români a fost eliberarea ulterioară a lui Hayssam, a meritat, sau nu? Sau deal-ul, dacă a existat, trebuia făcut public? Trebuia să iasă Băsescu şi să spună: “Dragi concetăţeni, ştiu că Hayssam a fost băiat rău, dar trebuie să îi dăm drumul să plece la el acasă, în Siria, pentru că altfel cei trei foşti jurnalişti, în prezent cameraman prezidenţial, mamă de familie şi scriitor ar fi fost oale şi ulcele”? Sau ar fi trebuit încălcată înţelegerea, Hayssam ţinut în închisoare, iar sirianul ar fi vorbit atunci despre cum a intermediat el, la cererea autorităţilor statului român, eliberarea jurnaliştilor? Sau, într-un scenariu demn de Kremlin, păţea Hayssam un accident? Nu ştiu, sunt doar nişte întrebări, pe care trebuie să ni le punem.

Să presupunem că, aşa cum se vehiculează prin presă, Hayssam a fost eliberat pe caz de boală şi a reuşit să fugă din ţară pe sub nasu