Unul dintre cei mai mari fermieri din Ialomiţa explică punct cu punct cum, fără subvenţie, trebuie să vândă din vaci şi să dea oameni afară.

Nicuşor Şerban s-a aflat printre cei care s-au îmbrâncit cu jandarmii la protestele de miercuri, din faţa Ministerului Finanţelor. Poate fi numit agitator? De fapt, vorbim de unul dintre cei mai mari fermieri din Ialomiţa, care a trăit toată viaţa la ţară, a investit în agricultură din 1994 şi a trimis-o pe fata lui să studieze la Oxford.

Acum este, însă, foarte îngrijorat de soarta investiţiilor sale. I-a ajuns cuţitul la os. Visul care s-a născut în curtea ţărănească a părinţilor săi se află în pragul năruirii. Prin acest caz, putem înţelege întreg scandalul subvenţiilor agricole.

Bani pentru standarde europene

Şerban a fost la protestul de miercuri pentru că întârzierea plăţii subvenţiilor de către stat îl pune în încurcătură: „Eu obţin aproximativ 28 de litri de lapte de la o vacă pe lună şi sunt la limită. Ce se fac fermierii care obţin 15-20 de litri şi care au mai puţine animale?”. Se plimbă agale printre vacile lui negre, bine hrănite şi vorbeşte în „termeni economici”.

Crede că subvenţiile sunt necesare pentru a alinia fermierul român la stan dardele europene, în condiţiile în care cheltuielile pe care le au producătorii sunt deja la nivelul UE.

„Fiecare fermier dă bani pe furaje, medicamente pentru animale, utilaje pentru cultivarea pământului, pe care le cumpărăm din afară. Investiţiile sunt făcute pe împrumuturi. Eu am făcut credite la furnizori ca să obţin medicamente, furaje, motorină, seminţe”, rosteşte răspicat Nicuşor Şerban.

Rămâne înglodat în datorii

Producătorul îşi aranjează şapca, din obişnuinţă. Susţine că banii ar fi acoperit cam 30% din cheltuielile pentru întreţinerea animalelor.

Se mai