O să fie oarecum plictisitor fără Traian Băsescu. V-o spun cu toată sinceritatea. Dar asta e viaţa politică, ca şi aia normală. Mai vii, mai pleci, ca omul! Oricum, probabil că vă întrebaţi ce dovezi am sau de unde ştiu că dl Basescu a pierdut. Păi, chiar din gura lui. Nu, nu glumesc. Vă spun sincer că nu glumesc. A spus-o chiar el, cu gura dumnealui. S-a scăpat. Am rămas şi eu înmărmurit cînd am auzit afirmaţia aceea şi apoi mi-am dat seama ce ciudată e politica asta şi istoria asta mică, de pe azi pe mîine, cu alegeri, cu alianţe, cu trădări, cu nimicuri esenţiale. Sigur, n-a spus “ştiu c-am să pierd alegerile”, dar ceea ce a spus arată clar că ştie. Sînt ferm convins că şi alţi oameni inteligenţi şi profund indiferenţi în privinţa noului preşedinte au înţeles şi au rămas uşor şocaţi. Scăparea lui Băsescu e cu atît mai de neînţeles cu cît domnia sa e un om politic cu un instinct extraordinar al situaţiei, cu o capacitate perfectă de a-şi stăpîni discursul şi disimula intenţiile. Dar, se pare că nimeni nu e perfect şi stresul îl face pe om să greşească în situaţii absolut imprevizibile. Ce e şi mai interesant ca fenomen uman şi politic e că deşi dl Băsescu ştie c-a pierdut alegerile, nu crede asta. Iar a nu crede ceea ce ştii e unul dintre cele mai interesante manifestări ale conştiinţei umane. Mai ciudată, cred, decît cea în care crezi, fără să ştii mare lucru. Nu, n-o să spun deocamdată nimănui, cu excepţia prietenilor apropiaţi, unde a afirmat Băsescu că a pierdut alegerile. O s-o fac după 7 decembrie. Pot să vă spun doar atît: într-o aparitie publică. Oricum, mi se pare absolut haucinant că n-a observat nici un analist-comentator, dar e şi asta de înţeles din moment ce zgomotul de fond e atît de mare şi sonarul e calibrat pe detectat amprente fonice standard, foarte puternice şi explicite. Vă mai ofer două indicii: 1) există un om foarte apropiat actualului