Parfumul unui timp care-a fost căutat mai cu seamă de cititorii de memorii şi jurnale, amănuntul, detaliul de viaţă ce colorează şi umanizează Marea Istorie revărsată din secul documentului de arhivă. Parfum ce se simte întorcând paginile jurnalului recent apărut al profesorului Constantin Trandafir.
Pentru cei de azi, jurnalele personale ar trebui să fie chei pentru porţile de acces către ieri. Spre asemenea lecturi s-ar orienta cu precădere "copiii tranziţiei", născuţi după 1989, dacă-ar vrea să-şi facă o imagine despre Epoca de Aur, fără teze, antiteze, clişee, stereotipuri şi idei preconcepute. Cine-a avut sau va avea răbdarea să răsfoiască cele peste 40 de jurnale şi memorii cuprinzând referiri la ultimul an al puterii comuniste va afla că a fost un timp când de la toate colţurile pândeau foamea şi securiştii. A văzut sau va vedea cum Ceauşescu, personajul negativ, se zbânţuie nestingherit prin toate paginile. Şi se va deduce că atunci intra prin toate casele, trăgea cu urechea pe la uşi şi îşi băga nasul peste tot. De asemenea, că de undeva din depărtare, nişte oameni "de bine" se prăpădeau de grija României, absolut dezinteresat şi pe calea undelor. Aşteptată cu sufletul la gură, "literatura de sertar" tipărită de 20 de ani încoace arată dezamăgitor. Lipsa sincerităţii şi a firescului i se poate reproşa, cu puţine excepţii, memorialisticii despre '89.
Jurnalelor cunoscute până acum li s-a adăugat de curând "1989. Vedere din provincie". Pasiunea pentru jurnalul intim l-a ţinut pe profesorul Constantin Trandafir din Câmpina mai multe decenii. Câteva fragmente le-a publicat de-a lungul vremii în Revista Nouă din urbea prahoveană. Dascăl cu drag de elevi, domnul Trandafir din povestea noastră a vădit spirit ludic şi simţ al umorului. Şi s-a lăsat prins în joaca de-a reconstituirea acelui an nepereche. La început ne-a trimis câteva frag
