"Toate lucrurile care sunt pline de amintiri degajă o visare care te îmbată şi care te face să mergi rătăcind mult timp." (Victor Hugo).
Adina Nanu, istoric şi critic de artă, a vernisat cu puţin timp în urmă la Muzeul Naţional de Istorie o expoziţie. O expoziţie care, în ciuda temei pe care o propune - Eleganţă bucureşteană - evoluţia modei bucureştene de-a lungul a trei secole - oferă, de fapt, vizitatorilor un loc de întâlnire a amintirilor, pentru că fiecare piesă vestimentară şi fiecare accesoriu care întregesc această colecţie ascund o poveste. Prin urmare, ochiul vede, iar mintea şi sufletul se hrănesc cu poveştile unor vechi obiecte, poveşti care, la urma urmei, ne pot duce pe fiecare cu gândul la propriile amintiri. E ca şi cum mănânci din madlenele lui Proust, moment în care intri în transa visării.
Pe Adina Nanu am găsit-o la muzeu, într-un moment în care am avut noroc să ne bucurăm de zilele mai călduroase ale lui octombrie. Înconjurată de câteva vechi prietene, poposea în faţa fiecărei piese expuse în muzeu, "îmbrăcând-o" în detalii.
"Este o haină căpătată de la o colegă de liceu. Şi-a dat seama că nu mai are ce face cu ea, fiind total ieşită din modă, însă corespunde unui tip de croială care se făcea prin anii '20. (...) Căruţul acesta a fost găsit în podul localului Universităţii Naţionale de Arte din Griviţei 28. Casa a fost iniţial cazarmă. Probabil că la 1900 a locuit acolo un ofiţer, a avut copii mici, au crescut, căruţul a fost dus în pod... Eu m-am nimerit în zona Universităţii chiar în ziua în care nişte muncitori îi dădeau târcoale. Îi şterpeliseră deja coviltirul. Acolo, profesorii, foşti elevi ai mei de pe vremuri, când au văzut că mă interesează, mi-au spus: «Vi-l dăruim». Este din răchită împletită, cu model de dantelă, iar rochiţa de botez a fost a Monicăi Pillat, nepoata lui Ion Pillat şi fata lui