Consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale, Ştefania Botez consideră greşită afirmaţia conform căreia „Cărţile din cărţi se fac”. Născută pe malul Dunării, la Tufeşti, Ştefania Botez şi-a dorit să fie ofiţer de Poliţie, însă, dintr-o eroare de înregistrare, s-a pomenit înscrisă la nou-înfiinţata Facultate de Arhivistică.
„În 1996, am optat pentru Academia de Poliţie, însă mi-am dat seama că singura variantă era Arhivistica. Am trecut cu bine examenul de admitere, fiind avantajată de cunoştinţele acumulate în anii de liceu, la „Nicolae Bălcescu”. Au fost 20 de locuri pentru toată ţara, însă am intrat cu bine, făcând astfel parte din prima promoţie de arhivişti” , povesteşte Ştefania.
Arhivar din prima promoţie postdecembristă
Ştefania Botez trudeşte la Direcţia Judeţeană Brăila a Arhivelor Naţionale (DJAN) din 1996, imediat după ce a terminat Arhivistica.
„Când am venit aici, am tras o sperietură zdravănă, văzând grămezile de documente care aşteptau să fie puse la punct. Nu aveam atunci dotările necesare, nici măcar rafturi în depozite. Am avut, însă, norocul să lucrez alături de colegi buni, pregătiţi, care au înţeles pe deplin rolul acestei meserii” , a spus Ştefania Botez.
În anii care au urmat, Ştefania a parcurs toate treptele de funcţionar , până la cea de consilier superior. Singura ei nemulţumire e legată de faptul că nu poate valorifica informaţiile deţinute, informaţii ce merită să fie publicate.
„Unii consideră Arhivele un fel de „Cenuşăreasa Istoriei”. De aceea, arhivistul trebuie să ştie cum să-şi prezinte argumentele, atât în faţa celor care solicită informaţii – oameni cu sau fără pregătire – cât şi în faţa celor care nu dau doi bani pe munca noastră” , ne-a spus Ştefania Botez.
„Fără perseverenţă, nu obţii rezultate” @N
