LA CAZAN. Sătenii din Boholt au propria fabrică de ţuică, un cazan răcit cu apă minerală. Ei spun, în glumă, că sunt membrii celui mai puternic partid din România. Sursa: Remus SuciuSursa: Remus Suciu

1 /.

După ce au plimbat cazanul de ţuică pe la diferite izvoare din preajma localităţii, cu opt ani în urmă, localnicii din Boholt, Hunedoara, au decis să o instaleze chiar în centrul satului, lângă un izvor de apă minerală.

Cazanul tradiţional se află, de fapt, la mai puţin de 100 de metri de fabrica de apă minerală de la Boholt, lăsată de izbelişte de stat cu vreo zece ani în urmă şi aflată acum în proces de „recondiţionare”, derulat de o companie hunedoreană.

„Răcire” cu apă minerală

Ţăranii s-au instalat aşa de bine încât cazanele pentru ţuică sunt amplasate pe un cuptor şi adăpostite de un şopron spaţios, în care cine are treabă are la dispoziţie curent electric, o masă, dar şi un pat. Departe de ei gândul să folosească apa minerală pentru „înmulţitul” ţuicii. Nicidecum.

Apa minerală captată de la izvorul din apropiere , zonă-n care s-a găsit un jgeab de pe vremea ocupaţiei romane, este folosită doar pentru răcirea vasului de condensare, cel în care ţuica trece din stare gazoasă în stare lichidă. „Apa asta-i cea mai rece. Cu cât îi mai rece apa de la răcire, cu atât iese ţuica mai bună. Noi o cam facem la 40 de grade, aşa. Cine vrea, o face şi întoarsă şi o scoate la 60, chiar la 80 de grade”, spune Nicolae Luca (71 de ani).

Apa care te arde pe gât

În şopron e mai tot timpul veselie. Şi dacă nu bei ţuică, aburii de prune fermentate puse la fiert te-mbată. La nici cinci metri în dreapta şopronului, oameni de prin satele alăturate mai vin să-şi ia în bidoane apă minerală de Boholt şi strigă la cei ocupaţi cu producerea ţuicii „Băăă… da’ încă o conductă de la căldare-ncoace