În acest loc ar fi trebuit să zacă un amplu comentariu despre protestul de miercuri al fermierilor (care s-ar fi remarcat prin scurte consideraţii despre alte clase sociale: vînătorii, pescarii, politicienii). Ceva notabil s-a întîmplat. În ultimul moment, a intervenit ceva mai înspăimîntător decît politica românească şi nu se făcea să ratez acest moment rarissim. Da, am văzut Paranormal Activity, “one of the scariest movies of all time”. E aşa cum speram să fie: ceva mai bun decît The Blair Witch Project. Si infinit mai reuşit decît clasa noastră politică, deşi pleacă de la premise la fel de precare.
De la bun început vă avertizez: ignoraţi orice opinie azvîrlită pe net care începe cu un emoticon care vomită sau conţine expresii nule şi neavenite, precum “really really bad movie” sau “not bad for college kids”. Am observat că unii oameni (nu numai Băsescu) au prostul obicei de a crede despre ei înşişi că se pricep la orice: filme, fotbal, băutură şI femei (în apărarea mea, menţionez că am competenţe restrînse). Dacă aveţi dubii, consultaţi nişte critici de film ca lumea. De preferat, după vizionarea celor doar 86 de minute de bun simţ (veţi vedea, justificate de buget). Vă veţi lămuriţi atunci, în cunoştinţă de cauză, de ce funcţionarii de la Paramount au condiţionat lansarea filmului pe ecrane de atingerea unui prag de un milion de solicitări online. În cît timp s-a strîns milionul? S-o recunoaştem: în patru zile.
Ce se-ntîmplă? Katie şi Micah sînt doi tineri perfect obişnuiţi, ea studentă, el bărbat cu iniţiativă. E normal: în horror-ul american, banalitatea atrage întotdeauna excepţionalul (în caz contrar, fiind vorba despre o adevărată dramă). Locuiesc împreună într-o suburbie californiană, într-un căsoi tipic middle class, cu mobilă ieftină şi funcţională şi gresie care imită parchetul. Ei bine, ceva intră noaptea în casă (sau poate e deja
