Angela Târziu, de profesie tehnician meteo, reuşeşte să îmbine perfect profesia sa mai puţin obişnuită, cu creaţia artistică. Pasiunea ei pentru scris a început din copilărie. „Pe la opt ani, m-am dus cu câteva versuri la tatăl meu care era ocupat cu construcţia casei. I-am citit ceea ce am scris, iar el a râs. M-am supărat foarte tare şi nu am mai pomenit nimic de poezie până la vârsta de 14 ani. M-am închis în mine. Abia în adolescenţă, am luat scrisul în serios“, a spus Angela Târziu.
Universul copilăriei transpus în versuri
Aceasta a debutat la vârsta de 16 ani în revista Gând Tineresc a Liceului „Horea, Cloşca şi Crişan“ din Alba Iulia cu o poezie în vers alb. „Apoi din nou am avut o pauză, până la 21 de ani“, a spus albaiulianca. De această dată a pornit cu paşi mărunţi, dar siguri, pe tărâmul poeziei.
„Nu am fost influenţată de nimeni. Elevă fiind, vacanţele le petreceam la bunica mea la Almaşu Mare, care îmi oferea o libertate deplină. Îmi tăiam un caiet în două şi scriam: Angela Târziu, caiet de poezie. Îl purtam sub braţ, mergeam prin pădure, prin zonele mele speciale, cu tufe cu meri sălbatice. Aveam un deal, pe care nu aş fi suportat să mai calce nimeni. Trăiam într-o lume ideală. Din unele dintre poeziile mele reiese părerea de rău după raiul copilăriei“, a mai precizat poeta.
Nichita Stănescu i-a influenţat creaţia
Angela Târziu consideră că scrisul se savurează în linişte şi tăcere. „Scrisul este o intimitate. Ca şi scriitori care-mi plac şi pot spune că m-au influenţat sunt Nichita Stănescu şi Panait Istrati. De asemenea, consider că Mihai Eminescu ne reprezintă pe toţi. Era necesar să apară un poet care să ne reprezinte pe toţi. Pentru românii din Serbia, Moldova, oriunde în străinătate, Eminescu e pe primul loc, acesta fiind poetul care-i uneşte. El este un fel de reprezentant
