Este unul dintre voluntarii care luptă cu perseverenţă împotriva violenţei oamenilor faţă de animale, dar şi pentru a le uşura traiul fiinţelor neajutorate, cu hrană, apă, medicamente şi adăpost Este preşedinta Asociaţiei „Prieteni Credincioşi”, a cărei activitate este protecţia animalelor mici, adică a pisicuţelor şi a căţeilor. Aproape zilnic are client câte un patruped abandonat, muşcat sau lovit de vreo maşină pe care se simte datoare să îl îngrijească. „Înainte lucram la «Textila» şi în spate, unde erau lăzile, erau mereu căţei. Toată mâncarea le-o duceam lor şi la început îi tratam după ureche, le improvizam cuşti din lăzi. Şefa mi-a spus atunci că o să vină vremea când o să am copii şi o să uit de animale. S-a înşelat, pentru că am făcut o pauză cât erau copiii mici, după care am început din nou să am grijă de animale” , ne-a povestit Silvia Rus.

Zi de zi, preşedinta Asociaţiei „Prieteni Credincioşi” îşi dedică timpul animalelor fără stăpân. Când nu organizează burse ale adopţiilor de animale din adăposturile primăriei, caută sponsori pentru hrănirea sau achiziţionarea de medicamente pentru cei rămaşi în padoc. Îi place să aibă mereu un prieten credincios în jurul ei şi de aceea o găsim chiar şi acasă în compania unui căţel, Bilă, şi a unui motan pe nume Miki. „Pe Bilă îl am de acum 13 ani şi a fost găsit pe stradă. Motănelul Miki, care este birmanez, a ajuns la mine în casă acum şapte ani. Copiii mei l-au adus de pe stradă, aproape paralizat, ciufulit, desfigurat, şi m-au rugat să îl ţinem pe balcon, ca să îl îngrijim. Medicii veterinari mi-au spus că nu mai are scăpare şi că trebuie euthanasiat. Norocul lui a fost că a început să dea semne de revigorare, l-am luat din nou acasă şi după trei ani am putut spune că este un motan sănătos” , ne-a mărturisit doamna Rus.

I-au plăcut animalele de când era mică

Încă din c