Săptămâna trecută, conducerea Curţii de Apel Constanţa a făcut una dintre cele mai năstruşnice dezvăluiri. Să spunem, o dezvăluire pe care mulţi o visau, dar pe care puţini o sperau sau o credeau realizabilă. În speţă, este vorba despre solicitarea înaintată de conducerea Curţii către Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a trimite o inspecţie judiciară care să clarifice situaţia privind-o pe judecătoarea Doina Drăguinea, fostul preşedinte al Tribunalului Constanţa.

Aşa cum s-a arătat în comunicatul Curţii de Apel, motivul cercetării ar fi neredactarea în timpul prevăzut de lege a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarele instrumentate de magistratul în discuţie. Cum spuneam, nicio surpriză aici. Dincolo de gravitatea în sine a faptei, care nu numai că încalcă normele, dar chiar denotă un dispreţ aproape suveran din partea judecătoarei faţă de justiţiabili, oameni mai mult sau mai puţin simpli, veniţi să-şi afle dreptatea în instanţă, mai este un aspect care mi-a atras atenţia. Anume, faptul că timp de trei ani, după cum se arată în comunicat, Doina Drăguinea, fost preşedinte al Tribunalului, a reuşit, după câte se pare, să deformeze realitatea. Se pare că judecătoarea, în calitate de preşedinte de instanţă, a transmis situaţii „distorsionate" (după cum o acuză colegii de breaslă) Curţii de Apel. Nu ştiu de ce, dar pe nimeni n-a mirat acest lucru. Totuşi, mie mi se pare un lucru destul de grav ca un judecător să recurgă la astfel de metode demne de un profund dispreţ, anume de a căuta prin tot felul de tertipuri, viclenii şi diverse stratageme să ascundă dovezile clare, palpabile, ale incompetenţei sale (iar cuvântul este spus în sensul cel mai bun, pentru a nu lăsa să planeze alte bănuieli asupra magistratului în discuţie, mai grave). De la prima citire a comunicatului, ochii mi-au căzut pe fraza „În această calitate (n.r. preşedinte al Tribunalul