Fostul rapidist povesteşte prin ce a trecut la Hanoi, unde a mîncat limbă de şarpe şi a jucat fotbal la 50 de grade Celsius, cu colegi care-şi făceau "încălzirea" cu coniac
"Mister Fu arată ca maeştrii din American Ninja, ştiţi genul: asiatic, cu un cioc de profesor de karate. E prietenul unui prieten, prin el am ajuns acolo. Mi-a propus un contract şi-am semnat cu FC Cong, echipa armatei vietnameze. Banii? Buni, normal, că altfel nu m-aş fi dus".
Robert Niţă a jucat la 7.600 de kilometri depărtare de Bucureşti, din noiembrie 2008 pînă în iunie 2009.
Sărăcie, scutere, claxoane
Fotbalistul povesteşte cum a trăit 7 luni: "M-am speriat un pic la început, am zis "Doamne, unde am ajuns?!". Asta mai ales după primul drum cu avionul Bucureşti-Hanoi. Vietnamezii se descălţaseră toţi, fiecare avea cîte o paporniţă, aveam impresia că-s într-o RATĂ. Dar viaţa acolo a fost OK. Cu 120 de dolari mîncam 6 persoane. Căutam mîncare europeană de obicei, dar mi s-a întîmplat şi să confund tocăniţa de pui cu o specialitate din limbă de şarpe. Preţurile erau mici din cauza sărăciei. Păi, un vietnamez de rînd cîştiga vreo 100 de dolari pe lună. Săraci, umplu străzile zi de zi cu tarabe, pe care vînd orice: fructe, haine de firmă, parfumuri".
"Cei mai tari sînt poliţiştii", zice Niţă. "Ştiţi cum îi trag pe dreapta pe conducătorii scuterelor? Le trag cîte un baston după ceafă, direct, de cad ăia de pe motoare! În Hanoi sînt 9 milioane de scutere înmatriculate. Făceam 150 de metri în 30 de minute, era demenţă maximă! Toată lumea claxonează nonstop, chiar i-am întrebat o dată ce au, că eram căpiat de atîta zgomot: "Ce tot claxonaţi?". "Preventiv!", mi s-a răspuns.
Denilson, coniac, căldură
"Lunea, colegii aveau toţi ochii mici. Adică şi mai mici! Îl întrebam pe cîte unu': "Ai băut, nu?". "Da...". "Ce şi cît?". "Coni
