La 20 de ani de la dispariţia teoretică a comunismului din România, românii ar fi chemaţi să aleagă tot între doi comunişti. Sursa: Zoltan Lorencz

Aş vrea să am o veste bună, dar n-am. Suntem prizonierii unui cerc vicios. Românii, neînvăţând din greşelile trecutului, riscă să le repete, la nesfârşit. Măcar Sisif avea un ţel. La noi e doar tristeţe. Sunt doar mize mărunte.

Alegerile prezidenţiale de până acum, în care s-a votat schimbarea, au fost marcate, pe final, de replici-simbol. În finala meciului TV din anul 1996, Emil Constantinescu îi spunea lui Ion Iliescu, în timp ce-şi dădea jos ochelarii, într-un gest studiat: „Domnule Iliescu, credeţi în Dumnezeu?”. Opt ani mai târziu, Traian Băsescu îi servea lui Adrian Năstase o altă replică-simbol, la finalul disputei lor televizate. Una, e drept, mai subtilă: „Ce blestem pe poporul român, să aleagă, la 15 ani de la revoluţie, între doi comunişti!”. N-a urmat un hă-hă-hă, dar efectul a fost cel scontat: românii au ales comunistul cel bun. Ceea ce a fost bine, a oprit perpetuarea unui regim, regimul Năstase, care se anunţa teribil! Dar atât.

Aproape toate sondajele de opinie, simulările şi estimările pe care le-am văzut până acum, şi care au o doză decentă de plauzabilitate, sugerează o finală a prezidenţialelor 2009 între Traian Băsescu şi Mircea Geoană. De data asta e ca un hă-hă-hă cinic: la 20 de ani de la dispariţia teoretică a comunismului din România, românii ar fi chemaţi să aleagă tot între doi comunişti, doi răsfăţaţi ai celui mai teribil regim cunoscut până în prezent de România. Da, e ca un blestem. Ca şi cum ar trebui să îndrăgeşti, de voie, de nevoie, unul din capetele aceluiaşi balaur FSN. Poate că aici, în acest război fratricid, stau atacurile pornite acum de Traian Băsescu împotriva lui Ion Iliescu. Psihologii ar putea vorbi despre o gelozie.

După toa