Primul contact al românilor cu reclamele capitaliste a fost Titan Ice, “Altă Viaţă!”, în 1990, urmat de reclamele la calculatoarele Felix, la cremele cosmetice Norvea, Gregorio Riso sau Adidas Torsion. “V-am prins, vrăjitoarelor!”, este o sintagmă folosită adesea în limbajul popular, deşi puţini îşi mai amintesc că au auzit-o prima oară în reclama la calculatoarele Felix. “Calitate înainte de toate” sună azi ca un clişeu uzat de marketing, d

Primul contact al românilor cu reclamele capitaliste a fost Titan Ice, “Altă Viaţă!”, în 1990, urmat de reclamele la calculatoarele Felix, la cremele cosmetice Norvea, Gregorio Riso sau Adidas Torsion. “V-am prins, vrăjitoarelor!”, este o sintagmă folosită adesea în limbajul popular, deşi puţini îşi mai amintesc că au auzit-o prima oară în reclama la calculatoarele Felix. “Calitate înainte de toate” sună azi ca un clişeu uzat de marketing, dar e asociat de publicul autohton cu Gepa Electro Center. Dacă imediat după revoluţie reclamele erau amuzante în sine, prin factorul de noutate, în scurt timp au apărut variaţiile de stil. Un trend important a fost marcat de folosirea rimelor. “Într-o lume nesigură, Asirom vă asigură”, “Knorr. Gustos şi Hrănitor” sau “Nippon înseamnă campion” erau sloganurile enunţate pe voce cântată la fiecare pauză publicitară. Publicul a trecut de la texte ca “Economisiţi la CEC” sau “Gospodine! La orice masă, paste făinoase!”, la tonul oarecum timid al copyrighter-ilor de la începuturile anilor 90. “Renumitele băuturi răcoritoare GO-GO sfidează prin calitate excepţională şi preţ scăzut miturile şi monştrii” sau “Într-o lume de copiatoare, noi suntem originalul”. Reclama ca entertainment Reclamele la dulciurile turceşti – Bonibon, Topi-Top sau Topik – erau adorate de copii pentru că erau colorate şi animate (majoritatea erau reclamele originale dublate în limba română) dar şi pentru că produsele erau