… Noi vrem dezbateri! Lipsesc din peisaj doar cateva zile si aflu la intoarcere ca, exceptandu-l pe Antonescu, nici unul dintre candidatii la presedintie nu accepta dezbateri “fata catre fata” inaintea celui de-al doilea tur de scrutin! Bine-am inteles? Ma frec la ochi, ma scobesc in urechi, si parca tot nu-mi vine-a crede.
Inteleg motivatiile: Crin Antonescu are, la o adica, ultima sansa de a intra in cel de-al doilea tur de scrutin si de-asi salva, cu un drum, cariera politica. Alde Sorin Oprescu, Vadim, sau Becali au si eu o sansa de a-si imbunatati scorul electoral – doar asa, sa fie. Pe de alta parte, Traian Basescu si Mircea Geoana au toate motivele sa evite amestecul cu “plebea” candidatilor pentru a-si mentine statutul de “liderii turului doi”, convenabil pentru ambii, chiar daca din motive diferite (pentru Basescu – pentru ca un contracandidat mai bun decat Geoana nu gaseste; pentru Geoana – pentru ca sa pierzi in turul doi suna orsicat mai bine decat sa pierzi in turul intai).
Lasand, insa, pentru moment la o parte asemenea meschinarii, chiar nu e nimeni capabil sa gandeasca la o scara mai mare? Nu e nimeni in stare sa-si asume riscul de a pierde voturi intr-o confruntare televizata pentru a satisface un minim de spoiala democratica? In defintiv, democratia nu presupune (sau nu ar trebui sa o faca) o confruntare intre sloganuri, spoturi publicitare, s.a.m.d., ci una intre idei. In lipsa ideilor, o confruntare intre persoane.
Profit de ocazie pentru a reveni la obsesie mai veche: in clipa in care democratia reprezentativa a inceput a fi inteleasa, vorba lui Guizot, drept “o masinarie de calculat voturi”, procesul electoral s-a transformat si el intr-o industrie de entertainment, condus si jucat, dupa aceleasi reguli. (Vorba unui om destept: Daca Abraham Lincoln ar fi trait in epoca televiziunii nu ar fi fost in veci ales presedinte!) @N_P
