Referendumul de modificare a Constitutiei, programat sa aiba loc simultan cu alegerile prezidentiale, a declansat dezbateri aprinse referitoare la solutiile constitutionale potrivite. Au fost aduse argumente in favoarea unui parlament cu o singura camera si a restrangerii numarului de parlamentari si argumente pentru mentinerea sistemului bicameral cu, eventual, modificarea numarului celor alesi. Dar argumentatia in favoarea unei solutii constitutionale sau a alteia este de multe ori viciata de interese legate de alegerile prezidentiale. Comparatiile cu solutiile adoptate in alte tari europene sau extraeuropene nu ne ajuta foarte mult deoarece in lume functioneaza cu la fel de mult succes si o formula si cealalta. Care ar putea sa fie in aceste conditii criteriul care sa ne permita sa alegem o solutie in cunostinta de cauza?

In mod poate surprinzator pentru multi, economistii au pretentii intemeiate ca pot sa contribuie la aceste dezbateri si la identificarea solutiilor optime. De cateva decenii, economistii au inceput sa-si foloseasca conceptele si instrumentele dezvoltate in analiza schimburilor si a deciziilor economice pe care le iau indivizii, aplicandu-le in domenii extraeconomice. Rezultatele au fost adesea remarcabile. Pentru domeniul politicii, observatia de baza care intemeiaza stiinta "economiei constitutionale" este aceea ca oamenii sunt dispusi sa coopereze unii cu altii intrucat cooperarea le aduce beneficii. Piata si statul sunt instrumente prin care cooperarea este organizata si facuta posibila. In vreme ce piata pune in valoare diferentele intre abilitatile individuale, care duc la specializare si schimb reciproc avantajos, statul este zona de cooperare pentru obtinerea unor "bunuri" comune precum apararea si ordinea publica.

Decizia individuala privind actiunea comuna (care este de natura politica) este asemanatoare deci