Într-o Românie care tocmai descoperea, după 1990, fascinaţia vitrinelor pline şi a ofertelor îmbietoare, obsesia câştigului rapid şi, dacă se poate, nemuncit, nu avea cum să nu facă istorie. Jocul de bingo a speculat imediat aplecarea românului către miza măruntă, devenind o alternativă mai transparentă, mai interactivă şi mai populistă la clasicul Loto 6 din 49. De la măruntele săli de bingo de cartier, cu mult fum ridicându-se în rotocoale deasupra paharelor de coniac
Într-o Românie care tocmai descoperea, după 1990, fascinaţia vitrinelor pline şi a ofertelor îmbietoare, obsesia câştigului rapid şi, dacă se poate, nemuncit, nu avea cum să nu facă istorie. Jocul de bingo a speculat imediat aplecarea românului către miza măruntă, devenind o alternativă mai transparentă, mai interactivă şi mai populistă la clasicul Loto 6 din 49. De la măruntele săli de bingo de cartier, cu mult fum ridicându-se în rotocoale deasupra paharelor de coniac ieftin şi a cartoanelor bifate cu cruci smerite, până la glamour-ul manelizat al emisiunilor TeleEuroBingo Show n-a fost decât un pas.
Ascensiunea jocului de bingo după Revoluţie este legată de numele fostului internaţional de handbal Vasile Stângă. “Ideea mi-a venit din Spania, care e patria jocului de bingo. După ce mi-am încheiat acolo activitatea competiţională, m-am asociat cu un prieten spaniol şi am înfiinţat la Bucureşti Bingo Europa. Totul a început de la o sală de bingo”, îşi aminteşte Stângă. “Era o mare noutate atunci, în ’93-’94, şi, care orice noutate, a prins. Ştiam oricum că românii sunt jucători pasionaţi de câştigurile rapide”, povesteşte patronul Bingo Europa pentru capital.ro.
Iluzia că oricine poate câştiga a garantat succesul afacerii bingo. “E un joc extrem de popular, chiar şi cel mai sărac îşi putea permite să-şi ia un talon şi să bifeze numerele extrase în ideea că poate fi el
