A trecut degeaba mai bine de o saptamana de campanie electorala. Nu ne-am ales cu nimic.

Daca privesti scena politica nu vezi decat o paruiala generala intre doua tabere: anti si proBasescu, pe absolut toate temele posibile si cu toate armele posibile. Nici Biblia n-a fost ratata din arsenalul electoral, in cel mai comic mod cu putinta, dar nici teiul lui Eminescu n-are liniste.

Mircea Geoana si Crin Antonescu rostesc numele presedintelui de zeci de ori in discursurile lor, care ajung astfel mai mult discursuri despre Traian Basescu decat despre ei insisi. Sunt atat de preocupati sa fie antiBasescu incat uita sa fie ceva independent de el. Asa ca ajungi sa te gandesti ce ar fi si despre ce ar vorbi daca Traian Basescu nu ar exista.

La randul sau, presedintele candidat are un discurs similar celui de la suspendare: pe ei, pe mama lor. Referendumul pentru unicameralism, proiectele de reformare a Romaniei sunt si ele arme impotriva unui adversar cu multe capete si chipuri bine definite. Nici aceste proiecte nu sunt, in fond, mesaje pozitive, ci tot negative, tot arme de atac.

Violenta de limbaj a atins cote inimaginabile, e drept, mai putin in cazul candidatilor. Insa partidele din spatele lor se incaiera salbatic cu injurii, vorbe grele si tipete. Nimeni nu asculta, nimeni nu gandeste, toata lumea racneste. Iar daca mai apare vreun om de bun simt, este rapid executat.

De exemplu, un tanar politician a indraznit recent sa propuna intr-un studio de televiziune o discutie despre calitatile tututor candidatilor si a inceput prin a-l lauda pe Mircea Geoana. A luat rapid un ,,cap in gura" de la moderatorul care l-a trimis in parc cu asemenea mesaj pozitiv.

De fapt, televiziunile reprezinta una dintre marile probleme ale acestei campanii, la fel de mare ca nivelul scazut la candidatilor.

Modera