Nu m-aş întoarce în Brăila nici în ruptul capului! Spun şi repet asta de fiecare dată când amici de-ai mei născuţi în oraşe privilegiate mă întreabă de ce n-o "întind" mai repede din Bucureştiul ăsta sinistru şi prăfuit.
De ce să mă întorc în Brăila, când mie mi se strepezesc dinţii de fiecare dată când aud de femei gen Sexy-Brăileanca, Laurette sau Roxana Ghionea, care încarcă televizoarele şi fac din oraşul de la malul Dunării un bâlci al sexoaselor, al sexului interesat, al casetelor cu filmuleţe XXX şi al scandalurilor care mai de care mai dezmăţate!? Iar atunci când spun că am crescut la malul Dunării, un zâmbet cu subînţeles apare inevitabil, în colţul gurii interlocutorilor mei.
Să mă întorc acasă şi să-mi fie teamă să ies pe stradă dimineaţa, la prânz, seara, la 2 sau la 3 după-amiază? Să mă tem că în orice clipă poţi să nimereşti în mijlocul unui schimb de focuri între două haite de interlopi nervoşi? Şi ei, spătoşi, cu cefe groase şi ghiuluri din kilograme bune de aur, te încarcă imediat de respect, dacă îndrăzneşti să te revolţi!
În Brăila înseamnă să stau, ca om care circulă cu piciorul şi nu pe patru roţi, jumătate de oră la trecerea de pietoni rugându-mă din priviri de "jmecherii" cu BMW-uri negre şi lucioase dotate standard cu blonda şi maneaua de rigoare, să mă lase să traversez.
Nu vreau să trăiesc într-un oraş în care mijloacele de transport în comun se retrag din trafic la maxim ora 21.00 şi cred că niciunui tânăr brăilean nu-i place programul mai mult diurn al autobuzelor, microbuzelor, maxi-taxi-urilor şi al altor căi de deplasare. Nu-ţi rămâne decât taxiul, dacă nu te rişti la o plimbare nocturnă pe străzile aproape pustii. Dacă faci asta, s-ar putea să fii nevoit să lupţi cu două pericole feroce. Pe de-o parte sunt "băieţii de scară de bloc" care stau ciorchine pe lângă blocuri, cu PET-ul de bere într
