Prozatorul Zahar Prilepin, membru al Partidului Naţional Bolşevic, spune că autorii ruşi au libertate câtă vreme regimul de la Kremlin ignoră literatura.

A fi bolşevic în secolul XXI sună aproape absurd. Cine, într-o lume eliberată de comunism de doar două decenii, şi-ar asuma, din nou, un trecut atât de cutremurător ca cel provocat de bolşevici? Scriitorul Zahar Prilepin - invitat al Festivalului de Literatură de la Bucureşti, încheiat vineri - face parte dintr-o astfel de formaţiune, Partidul Naţional Bolşevic din Rusia, şi se cheamă, în era lui Putin, că e „disident”.

În iulie, 47 de membrii ai Partidului au fost arestaţi în timp ce organizau un protest ad-hoc pentru schimbarea regimului de la Kremlin, iar în ianuarie, trei activişti s-au legat cu cătuşele în biroul premierului Vladimir Putin, cerând o întrevedere.

În opinia lui Prilepin, partidul e unul mai degrabă social-democrat, poate de aceea denumirea de bolşevic e puţin „nepotrivită”. Ţinta lor e libertatea de expresie, lupta pentru drepturile cetăţeanului rus, eliminarea elitei de la putere. Cât de cunoscut le sună asta celor care au prins teribilul secol XX?

EVZ: Ce mai poate propune, în secolul XXI, un Partid Naţional Bolşevic, având în vedere trecutul?

Zahar Prilepin: Cel care l-a înfiinţat, Eduard Limonov, se gândea la un moment dat dacă n-ar trebui schimbat numele. În 1995, când a apărut acest partid, cu exact această titulatură, configuraţia politică a Rusiei era de aşa natură încât Rusia însăşi părea pe cale de dispariţie. Aşa că Partidul propunea două direcţii: păstrarea identităţii naţionale şi o politică de protecţie socială a poporului care practic se „pulverizase”.

În contextul de azi, partidul s-ar putea numi social-democrat sau chiar social-liberal; după aceşti 15 ani, rămâne singurul partid de stânga care promovează o polit