Comerţul românesc a avut o evoluţie spectaculoasă după căderea comunismului. Micile unităţi comerciale specializate şi marile magazine universale cu raioane care nu mai interesau pe nimeni trebuiau înlocuite de un altfel de comerţ. Deşi au fost atraşi de multe forme de comerţ de-a lungul anilor, românii s-au îndrăgostit în cele din urmă de hipermarket, un fel de panaceu pentru lipsurile îndurate în perioada comunistă. Comerţul a îmbrăcat multe forme în România postc

Comerţul românesc a avut o evoluţie spectaculoasă după căderea comunismului. Micile unităţi comerciale specializate şi marile magazine universale cu raioane care nu mai interesau pe nimeni trebuiau înlocuite de un altfel de comerţ. Deşi au fost atraşi de multe forme de comerţ de-a lungul anilor, românii s-au îndrăgostit în cele din urmă de hipermarket, un fel de panaceu pentru lipsurile îndurate în perioada comunistă.

Comerţul a îmbrăcat multe forme în România postcomunistă. Mai întâi au fost talciocurile, alimentate cu mărfuri aduse din Turcia, expuse pe capotele maşinilor. Apoi au apărut buticurile, chioşcuri care au împânzit cele mai importante intersecţii ale oraşelor şi parterurile de bloc.

Creşterea numărul micilor comercianţi a dus la apariţia centrelor en-gros, de unde se aprovizionau micii comercianţi, dar şi cumpărătorii în căutare de preţuri mici. Doraly sau Europa erau nume sonore în acea perioadă.

Dezvoltarea companiilor de bunuri de larg consum pe piaţa românească a făcut loc unei alte forme de comerţ - distribuţia. Flotele auto au preluat în mare parte aprovizionarea magazinelor private, iar companiile de distribuţie au ajuns să deruleze afaceri care să rivalizeze cu cele ale marilor producători industriali.

Zilele de glorie ale distribuitorilor au trecut însă. Afacerile lor sunt acum concurate de marile reţele internaţionale de retail care ronţăie în