S-ar parea ca Traian Basescu va trebui sa recurga la intreaga sa capacitate de persuasiune pentru a convinge electoratul ca inca mai reprezinta schimbarea, ca un vot dat in favoarea sa echivaleaza cu un pas facut in aceasta directie si nicidecum unul care ar conduce la perpetuarea starii conflictuale intre palatele Cotroceni si Victoria.

Basescu este tipul de politician care se bate cel mai bine in vremuri de campanie, dar de aceasta data este mult mai singur ca in 2004, desi atunci putina lume ii dadea sanse reale de succes. Intre timp, o buna parte a societatii civile i-a intors spatele, pe cand putinele organizatii inca dedicate augmentarii extrem de fragilei democratii romanesti par vlaguite. Personalitatile civice raliate in jurul lui Crin Antonescu sunt, preponderent, persoane "vintage", reprezentative pentru perioada anilor ’90.

Multi dintre ei nici macar nu se obosesc sa ascunda mobilul real al sustinerii lor, folosindu-se de prezidentiabilul liberal pentru a reveni in atentia publica si/sau pentru a beneficia, in cazul succesului acestuia, de diverse sinecuri. Resentimentele lor fata de Basescu provin, de multe ori, inca din anii 1996-2000, fiind cauzate de rolul pe care l-a jucat in decursul guvernarilor din acea vreme. Atunci a demonstrat, nu o data, ca era un om intransigent. Acum, Emil Constantinescu se coalizeaza cu Ion Iliescu pentru a denigra un presedinte aflat in conflict cu sistemul pe motiv de slabiciuni de temperament. Aparent, limbajul trivial la care recurge ocazional Traian Basescu este considerat a fi principalul factor care il descalifica pentru un al doilea mandat la Cotroceni, asertiunile despre o iminenta dictatura basesciana fiind expuse mai degraba infrecvent.

Oricum, nici macar mass-media deja berlusconizate si angrenate de zor in actuala batalie propagandistica nu au acordat cine stie ce atentie res