Piaţa imobiliară rămâne gripată. Nici detensionarea din mediul financiar şi nici măcar programul „Prima Casă“ nu au fost în măsură să dezmorţească lucrurile. Avalanşa de târguri pentru segmentul rezidenţial nu a putut atrage numărul dorit de cumpărători. Problemele rămân nerezolvate, iar declinul pieţei nu poate fi stăvilit. Şi cum treaba merge prost pentru cei din sectorul de real estate, aceştia se plâng în stânga şi în dreapta, ameninţând că, dacă ei sucombă, atunci şi restul economiei se va scufunda. Asta ca şi când ar fi un secret că spargerea unui balon de săpun de aşa dimensiuni nu poate să nu propage efecte nedorite în tot mediul de afaceri.

„Dacă sectorul imobiliar nu se dezvoltă, atunci întreaga societate suferă!“. „Nu se poate ca economiei să îi meargă bine dacă în real estate lucrurile nu se mişcă!“ „Preţurile mari la imobiliare sunt un simptom al bunului mers al activităţii economice!“. „Piaţa rezidenţială antrenează creşterea mai multor ramuri industriale şi servicii!“ Cam acestea sunt replicile pe care imobiliarii le rostesc acum, la pierderea busolei, ameninţându-ne că vor trage după ei în groapă România. Enunţurile de mai sus pot fi parţial adevărate, dacă preţurile şi randamentele din real estate sunt rezonabile, dacă acest domeniu oferă o infrastructură de dezvoltare economiei în ansamblul ei.

Dacă, dimpotrivă, extrage valoare, dacă împovărează prin costuri ridicate diverşii agenţi economici, atunci este o adevărată pacoste pentru societate. Este şi cazul României, unde bula speculativă din real estate a pus presiune pe companiile producătoare şi a atras investiţii care ar fi trebuit canalizate pentru dezvoltarea unor sectoare productive. Vom descoperi în anii următori şi dimensiunea instabilităţii pe care acest bubble a indus-o în sistemul financiar.

Teoria economiei centrate pe real estate, în care preţurile ridicate