Ca de fiecare dată, cerşetorii au luat cu asalt cimitirile din Arad, profitând de mulţimea de oameni. Sute de kilograme de flori, lumânări, coroane, un vad comercial bun şi, nu în ultimul rând, zeci de mâini întinse. De toate acestea au avut parte arădenii care au ţinut să-şi omagieze morţii. Obicei împrumutat de la catolici, Ziua Morţilor a adunat încă de la primele ore ale dimineţii zeci de gură-cască ce au dat iama în cimitirul din Micălaca. Înţesaţi cu sacoşe cârpite, răbdând frigul şi hoinărind pe aleile cimitirului, milogii în numele religiei au reuşit şi de această dată să scoată din sărite câţiva concetăţeni.
„E lumea lor acum”, spune Marian Sabău, un bătrânel de 76 de ani venit la mormântul soţiei. „Nu e nici prima, nici ultima oară când vin să cerşească. S-au obişnuit prost, zic eu, că lumea mai dă mai ales când e vorba de morţi”, adaugă bătrânelul.
„Mutul, surdul şi cocoşatul“
Obişnuiţii casei, „mutul, surdul şi cocoşatul”, au stat de veghe în fiecare cimitir şi au urmărit, vigilenţi, fiecare mişcare a oamenilor. Mai multe femei, cu copii în braţe sau agăţaţi de poalele fustelor multicolore, întindeau câte o mână, pocind un „Dumnezeu să-ţi dea sănătate fiule“.
Oamenii par a fi „vaccinaţi” împotriva mâinilor întinse. Nimeni nu mai ia în seamă rugăciunile stâlcite ale cerşetorilor sau poveştile uzate cu boli sau familii destrămate.
Ce mai rămâne din Ziua Morţilor? Mormane de flori, resturi de lumânări şi, nu în ultimul rând, sentimentul că ne-am făcut încă odată datoria faţă de cei morţi. Ce rămâne în urma boschetarilor? O nouă zi în care administraţia cimitirelor va curăţa tot ce au lăsat în urmă.
Val de comemorări
Reprezentanţii administraţiei cimitirelor din Arad au aproximat un număr de 150.000 de arădeni care şi-au comemorat morţii în aceste zile. De altfel,
