Alegerile de la Liga Profesionistă de Fotbal sunt cuminţi şi ridicole, angrenând un singur pretendent la şefie, eternul Dragomir. Ţara se pregăteşte de alegeri, fireşte în tradiţionalul spirit caragielesc. Cele politice sunt zgomotoase, cu păruiala de rigoare.Cele fotbalistice, vizând Liga Profesionistă de Fotbal sunt cuminţi şi ridicole, angrenând un singur predentent la şefie, eternul Dragomir. De unde şi substituirea naturală de Liga lu’ Mitică, pe buzele tuturor, încât te întrebi dacă prescurtarea logică n-ar trebui să fie LlM în loc de LPF?
Mitică e cununat cu veşnicia în palatul de sticlă din Dealul Ţăcăliei, sluţindu-se vechiul derdeluş al puştilor din cartier printre care mă număram cândva. E unicul candidat. E vechi, e isteţ, e hâtru, e uns cu toate alifiile. A jucat şi fotbal ca fundaş rupător. A fost şi un abil conducător de cluburi. E dedulcit la bani, fiind un afacerist cu vocaţie.
Când era un june suplu şi fercheş umbla cu o bancnotă de 100 de lei împăturită cu grijă sub gaica pantalonului, la vedere. Un fel de talisman, aşa cum alţii îşi anină la butonieră chipul iubitei sau al vreunui idol. Mitică e tăbăcit de viaţă, cunoscându-i şi luminile şi cotloanele întunecoase. În criză de autoritate a ordonat nonviolenţa şi interzicerea scuipatului! Dar zurbagii mişună şi scuipatul e în drepturile lui. Poate nu întâmplător, într-un tramvai aglomerat, un puşti care îl întrebase pe taică-su, “Ce e aia Liga lu’ Mitică?”, a primit următorul răspuns: “E un fel de mă-ta mare. Ea vorbeşte, ea aude!”. Lumea a chicotit.
