Se ia o mireasă şi se aruncă într-o râpă. Mireasa neapărat să fie vie! Se ia un fotograf creativ şi cu suflet de artist şi fotograful creativ cu suflet de artist s-o pună p-aia să se mozolească prin râpă cu miresul ei. Ar fi foarte bine dacă, înainte de şedinţa foto, ar da o ploaie d-aia mişto, cu bolboroci, să iasă viermii din pământ şi să se urce pe mireasă. Lasă, fată, că scapi! Te salvează eroul inimii tale. Fie că vrei, fie că nu.

Ultima tendinţă în materie de nunţi a trecut vama şi la noi în ţară. Chestia se numeşte "trash the dress", adică, româneşte spiching, ceva de genul "aruncă-ţi-rochia-de-mireasă-la-gunoi-că-oricum-nu-mai-ai-nevoie-de-ea". Pe principiul, of cors, că o dată ce i-ai dat un inel "mare cât inima ta" lu' ăla, nu i-l mai iei înapoi evăr şi atunci nu mai ai nevoie de rochie. Şi, ori­cum, dacă, Doamne fereşte, n-oi fi ne­bu­nă s-o iei tot p-aia. Dăăăhh.

"Trash the dress" e, aşadar, atunci când, la câteva zile după momentul legământului, cei doi pro­tagonişti împreună cu alţi câţiva ame­ţiţi de la nuntă îi însoţesc pe cei doi unde vor ei, ca să-şi bată joc de rochia de mireasă. A se citi: ca să facă o şedinţă foto ieşită din veşnicele tipare: el cu ea în bi­se­ri­că, el cu ea în faţa bisericii, el cu ea având cu­nu­­niile pe cap, el cu ea în jurul mesei, el cu ea împărtăşindu-se, el cu ea pe scările din faţa bisericii, mama, tata, fratele, sora lângă el şi ea pe scări în faţa bisericii, prietenii apropiaţi, mama, tata, fratele, sora, el şi ea pe scări în faţa bi­seri­cii, naşii cu mama şi cu tata pe scări în fa­ţa bisericii, naşii cu mama şi cu tata, el şi ea, pe scări în faţa bisericii, tunelul ăla de flori pe care-l fac prietenii pe scări în faţa bise­ri­cii, atunci când el şi ea coboară şi se arun­că în ei cu petale (oh!), ea cu prietena ei cea mai bună pe scări în faţa bi­se­­ricii, el cu prietenul lui cel mai bun pe s