Dacă politicienii noştri ar privi serios spre problemele României, ar recunoaşte că au primit fiecare mutările pentru anul 2010 în plic. De la FMI, bineînţeles.

Actuala vizită a Fondului le-a mai dat o dată aceste plicuri s-au le-a băgat pe gât, pentru că altfel nu poate fi înţeleasă condescendenţa liberalilor faţă de un acord pe care nu prea l-au recunoscut şi pe care unii dintre ei îl consideră că este secret!! (Dar Acordul, cu scrisoare de intenţie, memorandum tehnic, analize şi evaluări intermediare, este pe site-ul Fondului chiar şi în limba română, spre jena publică a celor în cauză.) Dacă Antonescu şi liberalii par să fi înţeles mesajul şi vor înghiţi Acordul, social-democraţii, cu Geoană în frunte, se fac că au uitat ceea ce unii dintre miniştrii lor au negociat, semnat şi contribuit. Mircea Geoană vorbeşte deschis despre intenţia de a nu face concedieri în sectorul public.

E drept, nicăieri în documentele FMI nu apare expresia „concedieri în sectorul public“ (asta dacă această condiţie structurală pentru 2009 nu presupune concedieri suplimentare: „reducerea numărului de angajaţi în sectorul public, inclusiv prin înlocuirea unui singur angajat din 7 angajaţi care părăsesc sectorul public“), dar liderul PSD trebuie să revoluţioneze matematica pentru a nu face asemenea gesturi şi a respecta totuşi cifrele negociate. Sigur, vor mai fi şi alte cifre care nu se respectă şi care ţin de cauze structurale şi internaţionale (de la investiţii străine la venituri bugetare sub cele 33% din PIB promise), dar e un fir prea slab de a ţine aceste chestiuni legate una de alta.

Dacă aici mai încap discuţii, în ceea ce priveşte Legea pensiilor, cu indexarea cu preţul de consum, nici măcar actuala formulare, care prevede şi o indexare cu creşterea pe jumătate a salariului mediu, nu e chiar în litera Acordului, iar renunţarea completă, aşa cum doreşte Geoană,