- Editorial - nr. 410 / 3 Noiembrie, 2009 Marturisesc faptul ca niciodata nu am avut o parere cat de cat buna despre cei care au ocupat inalte, mai importante sau mai modeste, functii in ierarhia autocratica a anilor '50. Proletcultismul "obsedantului deceniu" _ sintagma asociata alteia: "era ticalosilor", apartinand lui Marin Preda _, fie datorat activistilor din politica, fie politrucilor din cultura romaneasca, a lasat urme adanci si negre pe existenta noastra, a tuturor romanilor. Despre unul dintre ei, Silviu Brucan, am mai pomenit, de curand, si revin, plecand de la o intamplare de acum noua ani lasati in urma, despre care, la timpul potrivit, am mai scris, tocmai pentru a intari convingerea ca "Naravul din nascare niciun leac nu are", insotita, totusi, de acea spusa a romanului crestin, iubitor al aproapelui: "Despre morti, numai de bine!" Ma refer, de data aceasta, la vremea in care Silviu Brucan era obisnuitul ProTV. Mai altfel spus, invitatul duminical al lui Lucian Mandruta. La o emisiune, a lasat, premeditat, sa-i scape, pe langa niste lucruri corect spuse, si niste "soparlite", elaborate in laboratorul stapanilor lui de odinioara. Memoria gazetarului harsit in meserie le-a retinut, peste timp, printre "stocurile profesionale de rezerva ale memoriei". Vorbea atunci, Silviu Brucan, despre "clasa mijlocie", cea din perioada interbelica, atat de necesara revenirii pe linia de plutire a societatii romanesti de azi, despre impozitul pe venitul global, despre economia subterana, care "inghite", uneori, pana la 30-35% din PIB, despre evaziunea fiscala, despre fuga unui miliardar din tara, pentru a scapa de rigorile legii, despre puzderia de vile, aparute peste noapte, dotate cu aparatura electronica de varf, sofisticata, ale mai-marilor clipei, despre cei care, de la o zi la alta, acumuleaza, alaturi de averile enorme, o putere ingrijoratoare. Adevaruri, alat