Am fost, am văzut, am rămas pe gânduri. Cea mai abjectă şi vulgară antrepriză de exploatare post mortem funcţionează ceas. Suma investită în seria de concerte trebuie recuperată cu orice preţ.

În afară de asta, documentarul va relansa polemici. Asupra stării de sănătate. În film vedem un artist (chiar dacă era în lumea lui, între două mişcări de dans aruncând un “dumnezeu să vă binecuvanteze”) în plină forţă. Mişcările de dans, deloc alterate de trecerea timpului, se asociau exact cu muzica. Iar Jackson cânta pe bune. Sunt convins câ-n film s-a folosit extrem de mult montajul. Însă rezultatul este impresionant. Totul are logică, fiecare mişcare este studiată pentru un efect maxim. Fiecare respiraţie numărată. Fiecare mişcare de mână este privita de coechipieri pentru că ea declanseaza. Lumină, dans, muzică.

După un astfel de film, frustrarea pluteşte. Şi nu neaparat, cea a fanilor declaraţi. Sunt frustrat pentru că nu am vazut dus până la capăt un spectacol care îmbina atât de bine fantezia cu realul. Că lucrurile au fost “lăsate” neterminate. Lista poate continua.

Şi da. Recunosc. Îmi place Michael Jackson!

Am fost, am văzut, am rămas pe gânduri. Cea mai abjectă şi vulgară antrepriză de exploatare post mortem funcţionează ceas. Suma investită în seria de concerte trebuie recuperată cu orice preţ.

În afară de asta, documentarul va relansa polemici. Asupra stării de sănătate. În film vedem un artist (chiar dacă era în lumea lui, între două mişcări de dans aruncând un “dumnezeu să vă binecuvanteze”) în plină forţă. Mişcările de dans, deloc alterate de trecerea timpului, se asociau exact cu muzica. Iar Jackson cânta pe bune. Sunt convins câ-n film s-a folosit extrem de mult montajul. Însă rezultatul este impresionant. Totul are logică, fiecare mişcare este studiată pentru un efect maxim. Fiecare respiraţie numărată. Fiecare mişcare de