Ana s-a căsătorit acum nouă ani. Nu era speriată că nu aveau o locuinţă a lor, nici că fetiţa lor era pe cale să sosească, iar ei de-abia reuşeau să supravieţuiască de pe o zi pe alta. Îşi spunea că, prin muncă şi bună înţelegere, ea şi soţul vor reuşi să-şi construiască un viitor frumos. În urmă cu trei ani şi jumătate, el a intrat însă într-un joc piramidal, "care i-a luat minţile.
Începuse să aibă datorii, să nu doarmă noaptea, să fie extrem de nervos, dădea cu pumnii în masă şi pe unde apuca. De frica lui, am dus-o pe fată la părinţii mei, la ţară", îşi aminteşte Ana primele momente în care a simţit că i se destramă căsnicia. A mers cu el la spital. Medicii i-au spus ei că "el are probleme cu capul" şi că trebuie să ia medicamente.
"Când au auzit, părinţii şi toate neamurile lui au zis că am mituit eu medicii să-i dea acel diagnostic, că vreau să-l îndop cu medicamente ca să nu mai ştie de capul lui, că vreau să îi fac rău. Aşa că l-au asmuţit împotriva mea."
De-atunci, povestea Anei se scrie numai cu lacrimi, cu pumni, cu ameninţări cu moartea din partea bărbatului ei. De doi ani şi jumătate, el refuză să ia medicamente şi bea. "Acceptam să mă înjure, să îmi vorbească urât, numai să nu dea în mine. Are o mână puternică şi cu o singură lovitură mă îngenunchea. Cu toporul a stricat tot ce era în casă, a spart geamuri, a dărâmat pereţi, a distrus locuinţa în care stăteam şi pe care ne-o dăduseră naşii noştri, să o îngrijim.
Până să nasc al doilea copil, băieţelul, am lucrat la o fabrică de încălţăminte. După naşterea lui, nu m-a mai lăsat să muncesc, că zicea că îl înşel cu bărbaţii de acolo. Cât timp am fost însărcinată, mă bătea numai în burtă şi îmi zicea: «Vomită, dă-l afară, nu este copilul meu, nu?». Pe toată perioada sarcinii am fost vânătă şi lovită peste tot", povesteşte femeia de 29 de ani. Într-o dimineaţă, c