România mineriadelor este predată la Cheie celui care a reuşit să îl învingă pe Ion Iliescu în alegerile din 1996, Emil Constantinescu. Sursa: Razvan Valcaneantu

1 /.

Este predată cu tot cu traumele unei tranziţii nesfârşite care o menţine pe ultimele locuri în topul statelor europene din fostul lagăr socialist, aflate acum în competiţie pentru atragerea investiţiilor străine şi pentru un bilet de călătorie, la clasa I, în lumea bună a occidentului.

Simbolistic, înfrângerea intelectualului Emil Constantinescu este de fapt eşecul societăţii de a forţa ruperea definitivă de vechiul sistem.

Venirea acestuia la Palatul Cotroceni a fost un moment pregătit de CDR încă din 1990, iar victoria forţelor anticomuniste a fost primul semn că, deşi şchioapă, democraţia originală de la Bucureşti poate trece testul esenţial al alternanţei la putere.

Miza consta în confruntarea unor viziuni de sistem: regimul Iliescu, refractar reformelor, bazat pe centralism, negând valorile capitalismului şi, de partea cealaltă, deschiderea spre occident nu doar prin integrarea în Uniunea Europeană şi NATO, ci şi, implicit, prin asimilarea modelului capitalist.

Scena balconului

Principalul artizan al coaliţiei ce reunea partidele istorice şi Alianţa Civică şi avea ca scop înlăturarea lui Iliescu, cel care a fost liderul incontestabil al opoziţiei şi a contribuit esenţial la promovarea lui Emil Constantinescu drept alternativă a fost Corneliu Coposu.

Mişcarea iniţiată de acesta, în pofida unor rivalităţi istorice între PNŢCD şi PNL, susţinută puternic de o societate civilă născută în Piaţa Universităţii, îşi va atinge scopul însă după ce el va fi trecut graniţa celor lumeşti.

În noiembrie 1995, cu un an înaintea victoriei CDR în alegeri, Corneliu Coposu moare, iar funeraliile sale, ce au avu