Aseară şeful campaniei electorale a lui Mircea Geoană l-a făcut trădător pe Miron Mitrea. Manivelă, susţine Hrebenciuc, ar fi căzut la pace cu Băsescu la numărarea paralelă cu BEC-ul a voturilor de la parlamentarele din 2008. Acuzaţia asta e doar o contră la ceea ce Mitrea spune şi scrie: că gruparea Hrebenciuc-Vanghelie nu reprezintă PSD-ul? Are însă Geoană nevoie acum ca PSD-ul să pară o şandrama zgîlţîită de conflicte interne?

Dacă sondajele de opinie care-l încîntă pe Hrebenciuc sînt adevărate, ce rost are să rîcîie strategul la baza procentelor care l-au adus pe Geoană pe primul loc? Ce rost are să-l atace pe Mitrea şi implicit pe cei care-l susţin cînd tactic ar trebui să dea impresie că în PSD, chiar dacă există divergenţe, loialitatea membrilor rămaşi e deasupra oricăror suspiciuni? Hrebenciuc nu e nici prost, nici impulsiv, încît să-i scape o asemenea gugumănie fiindcă l-ar fi luat gura pe dinainte. Cînd Năstase afişează o tot mai mare siguranţă de sine în PSD şi spune că nu e bine să ne luăm după sondaje, chiar în ziua cînd un asemenea sondaj îl dă pe locul întîi chiar pe candidatul partidului său, mai vine şi Hrebenciuc să-l acuze pe Mitrea de trădare.

Pentru a doua sau a treia oară în ultimele săptămâni şeful campaniei lui Geoană pare mai preocupat de propria lui soartă în partid decît de victoria la preşedinţie a celui pentru care lucrează. Nu poţi transmite un mesaj optimist credibil, în timp ce ai ieşit la vînătoare preventivă de ţapi ispăşitori. Hrebenciuc ştie asta mai bine ca oricine, dar mai ştie şi că de rezultatul acestor alegeri depinde nu numai viitorul lui Geoană în PSD, ci şi locul său în partid. Îl arată de pe acum cu degetul pe Mitrea pentru a avea pe cine să acuze plauzibil după alegeri, fără aerul că umblă după vinovaţi, ca să scape de propria lui vinovăţie.

Dacă Hrebenciuc ar fi convins că-l va face preşedinte pe Ge